𝐑𝐄𝐆𝐄𝐋𝐄 𝐔𝐌𝐁𝐑𝐄𝐋𝐎𝐑

capitolul 2

Nu am văzut niciodată o bufniță ca aceasta, atât de albă de parcă nu a făcut cunoștință vreodată cu noroiul. Are ochi auri și atât de pătrunzători ce mă hipnotizează. Nici nu am observat că are o scrisoare legată la pieptul sau. Mă apropii de el încet ca nu cumva să se speri de mine și să mă atace. Cine naiba îmi trimite mie scrisori? Mai ales cu o bufniță care cred că coastă cât palatul.

Iau scrisoarea și nu pot fără să nu îl mângâi. Penele lui sunt atât se moi, și atât de albe, iar eu nu pot să nu mă gândesc cum pot fi așa. Nici zăpada nu este atât de albă cum este el.

Îmi iau privirea de pe el ca să mă uit la scrisoare, și rămân fără aer la propriu când remarc de la cine e. Inima îmi pompează atât de repede sângele iar mâinile îmi tremură ușor. Scrisoarea poarta emblema regatului, fără să mai stau pe gânduri o deschid, iar primul lucru pe care îl văd este semnătură regelui, jos la încheiere. Acum chiar rămân fără grai.  Să fii aflat regele că am umblat în pădurea interzisă, sau ia spus vânătorul ăla băgăreț. Acum am motive serioase să-l caut și să-l omor cu mâna mea.

Decid să o citesc, poate a încurcat persoana de ce să mă agit atât de mult. Regele nici nu știe de existenta mea.

Dragă Astrid Neville,

Cu ocazia evenimentului de a-mi caută o femeie demnă de ami fi soție și regină regatului Sigrid, vreau să te felicit. Ești norocoasa care își va petrece tot restul veți cu mine indiferent dacă sunteți contra deciziei mele.

Mâine te voi aștepta la palat pentru a ne vedea personal și de a discuta, voi trimite o caleașcă să te aducă.

Cu respect,
Regele Hades Rhodes.

Simt cum pământul îmi fuge de sub picioare și mai să-mi pierd echilibrul. Cum, cum din toate tinerele ne măritate pe mine ma găsit?

Asta este imposibil, nu poate să fie adevărat. Recitesc scrisoare ca  să găsesc aceleași cuvinte scrise caligrafic pe foaie. Nu, eu nu pot să îi fiu soție, iar regină e ca și cum ar fi visul unui copil devenit realitate.

Alerg în bucătărie unde unchiul Arrow mânca liniștit la masă, până să ajung eu. Mă privește nedumerit, așa căi dau scrisoare. O citește repede, iar din nedumerire ajunge la șoc. De parcă nu îi vine să creadă o mai citește odată dar cu voce tare ceea ce mă face să mă conving că scrisoarea este adevărată.

-Sunt moartă! Spun așezându-mă la masă.

-Ba nu ești, mă corectează unchiul. Astrid, nici nu știu ce să spun... felicitări scumpa mea, ar suna prea banal dar nu ai idee cât de mândru sunt de tine!

Se apropie de mine trăgându-mă într-o îmbrățișare de urs. Pentru câteva secunde rămân fără aer, dar îmi dă drumul iar oxigenul se întoarce.

-Ce vrei să spui? Ești mândru de mine că regele mă ales? Întreb iritată. Cum oamenii pot să vadă binele din el.

-Da și nu, spune apucându-mă de umeri, sunt mândru de tine indiferent de ce faci, dar nu ști ce viața frumoasă vei putea avea devenindu-i soție, Astrid.

-Dar eu nici nu îl suport, cum ia-și putea fi soție? El este un mare îngâmfat!

-Astrid, nu judeca niciodată o persoană înainte să o cunoști!