Emma

Jurnalul

Holurile liceului Hestills sunt aglomerate.Vocile celor din jur imi suna atat de zgomotos incat as face orice ca sa plec:

-Anne nu mai pot ramane!! Nu ma simt nici bine, si nu stiu de ce am o stare naspa.

-Vrei sa pleci?

-Cam asa ceva.

-Vei avea probleme cu profa de romana.Doar sti ce i-a facut lui Cris ultima data cand a lipsit.

Ma amuza faza aceea.Saracul Cris nu merita.A spalat o luna coridoarele  scolii si a mai si ramas la romana.E nebuna profa asta.Zici ca suntem la inchisoare, ne urmareste fiecare miscare ca sa ne atraga atentia, iar la nevoie ne pune sa mai facem si cate ceva pentru ea.

-Heeeeei...Emma la ce te gandesti?
Anne ma privea incruntata.

-Eeeeeeaaa....neimportant.Acum baga si pentru mine o scuza doar sti ca s-ar putea sa mearga.

Nu eram sigura dar merita sa incercam.

-Ok.Vezi ce faci pe acasa.Si nu mai te gandi atat la Derek ca se vede de la o posta.

Am zambit si m-am indepartat de ea fara sa mai dau un raspuns.Deobicei o faceam, dar acum stiu sigur ca are dreptate.
   Ma strecor din liceu si urc in masina.Da.Am propria masina.BMW-ul l-am primit cadou de la mama cand am implinit 18 ani.Acum am 18 si jumatate si pot sa ma bucur de el.Parchez in fata alartamentului.Ma urc in lift si apas etajul 3.

Ma rezem de perete si imi dau capul pe spate.Incerc sa-mi amintesc ce sa intamplat cu adevarat ieri.Eram putin ametita cand el a venit sa danseze cu mine.
Era inalt iar privirea albastra strapungea fiecare emotie din corpul meu.Ma privea fix dar in acelasi timp cu un calm desavarsit.

Sunetul lift-ului mi-a atras atentia.Am ajuns.Am deschis usa si am intrat.Era la fel cum l-am lasat.Doar eu cu Anne locuim aici.

A fost un apartament al parintilor mei, dar dupa ce acestia s-au despartit mi l-au dat mie.Am ales ca Anne sa stea cu mine.Plictiseala nu imi face bine.
Ma uit in jur si nu stiu ce sa fac.Aprind televizorul dar apare iar cazul de ieri:"Un copil a disparut acum 48 de h.Politia incearca sa descopere daca a fost rapire........."

Imi face rau sa ma uit la dastea.Mai bine raman indifetenta.
Intru in bucatarie imi las telefonul pe masa si deschid frigiderul:

-Rahat...nu e nimic de mancare..
Privesc dezamagita rafturile goale.In ultima vreme nu am mai fost la cumparaturi.

Imi iau jacketa de piele, telefonul si ma indrept spre iesire.Trebuie sa ma duc la chiosc sa imi iau ceva ca mor de foame.
Inchid usa ma intorc spre lift:
-Heeeeei

Vocea aceasta imi rasuna ca o amintire.M-am intors si l-am vazut pe Derek.

-Tu stai aici?intreb parca cu o emotie nelinistita in voce.

-Da.Se pare ca suntem vecini.

Nu creeeed.Vara trecuta a stat o batranica care saraca cred ca a plecat la nepoti.De cateva luni nu mai locuia nimeni viz a viz...iar acum chiar el...e posibil?

-Dar cum?

-Nu pari prea bucuroasa sa ma revezi! A fost apartamentul bunicii.

-Ahaaaa...
Nedumerirea si mirarea mi se citeau pe buze.Il studiam din cap pana in picioare.Eram atrasa de farmecul lui misterios.

-Si unde mergem?
-Mergem?
-Da...
-Poate unde merg!!
-Cum vrei tu papusa!!

Ironia lui ma scotea din minti.Nu inseamna ca daca am dansat cu el sunt o "papusa" pe care o poate agata in hol.

-Nu incepe cu stangul!!
-Haaahaaa...ce gluma..

Fata mi se incrunta.Am fost o idioata ca m-am gandit la el.E un badaran.Am urcat in lift dar a venit si el.

-Ma urmaresti? Intreaba cu un zambet care ma intriga.

-Ha.Eu nu fac dastea.Nu ma prea pricep.

-Vrei sa te invat?

-Nu mersi.

Nu am mai zis nimic.Cred ca am intalnit un psihopat.Cobor din lift imi iau cate ceva de la magazin si urc inapoi.
El sta in fata usii mele.Incerc sa intru dar nu ma lasa.

-Zboara.....fata imi era rosie de nervi iar durerea de cap se intensifica.

-Roaga-ma frumos.Sau mai bine da-mi un pupic.

-Pleaca

-Nu.Doar unul mic te rooooog.

Fata ii era atat de frumoasa iar boticul facut merita un sarut.Dar nu pot face asta, orgoliul meu nu imi permite.
M-am asezat jos si am luat un croissant din plasa de cumparaturi.Nu aveam chef sa lesin de foame.

-Mancam?
Ma intreba si se aseza langa mine.
-Mananc.
-Nu imi dai si mie?
-Nu.
-Iti dau un pupic.
Iar fara sa astept raspunsul meu buzele lui caticelate imi mangaiara obrazul:

-Merit?
Nu imi spune ca nu ti-a placut ca nu te cred.

Avea dreptate mai bine nu mai ziceam nimic.Am luat din plasa un croissant si i l-am dat. A mancat si a plecat tacut.
"Doamneee! Ce om!"

Deschid usa si arunc plasa pe masa din bucatarie.

Iau o carte din biblioteca si ma intrept spre living ca sa o citesc.

Tremur.Frigul a intrat in camera.Degeaba e Aprilie ca e mai urat ca in Noiembrie...Frereastra e deschisa...Asa am lasat-o???

-Uituca mai sunt!...Dar cand naiba am deschis-o?

Inchid geamull si ma aruc in fotoliu dar cartea mare si neagra mi-a atras atentia.Nu era acolo pana acum.Am luat-o si am inceput sa o rasfoiesc.

Prima pagina:Jurnal anul 1992...
"Secrete care ma inconjoara.Abia acum descopar ce sunt cu adevarat.Ma inspaimanta gandul ca sunt un vampir"

- Ce rahat e asta?

"Fiecare zi din viata mea devine mereu un mister"

"Fiecare lucru pe care l-am facut se razbuna"

"Ma inspaimanta gandul ca o sa mor in propria-mi capcana"

"Sunt ceea ce am vanat toata viata: un adevarat monstru"...

Dau la coperta:~Jackson Blake

-Tata????????