Codul Muncii RM

2) la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea sănătăţii în legătură cu munca;

3) la recompensă egală pentru muncă egală fără nici o discriminare şi nu mai mică decît cuantumul minim stabilit de lege;

4) la odihnă, asigurată prin stabilirea duratei maxime a timpului de muncă, zilei de muncă reduse pentru anumite profesii şi lucrări, acordarea zilelor de odihnă săptămînale, zilelor de sărbătoare, precum şi a concediilor anuale plătite;

5) la asociere în sindicate;

6) la asistentă socială pentru limită de vîrstă, în caz de pierdere a capacităţii de muncă şi în alte cazuri prevăzute de lege;

7) la apărarea judiciară a drepturilor sale de muncă.

Salariatul este dator:

1) să-şi îndeplinească în mod conştiincios obligaţiile de muncă;

2) să respecte disciplina muncii;

3) să aibă o atitudine gospodărească faţă de averea îtreprinderii, instituţiei, organizaţiei;

4) să îndeplinească normele de muncă stabilite.

[Art.2 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]

[Art.2 în redacţia Ucazului din 08.04.88]

[Art.2 în redacţia Ucazului din 01.11.84]

[Art.2 în redacţia Ucazului nr.691-X din 05.02.81]

Articolul 3. Sfera de acţiune a legislaţiei muncii

Legislaţia muncii reglementează relaţiile de muncă ale salariaţilor angajaţi la întreprinderile, instituţiiile şi organizaţiile de pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, inclusiv relaţiile de muncă din gospodăriile ţărăneşti (de fermier).

Relaţiile de muncă care iau fiinţă din calitatea de membru al întreprinderilor şi al organizaţiilor corporative (cooperatiste, de arendă etc.) şi care vizează principiile şi garanţiile referitoare la regimul timpului de muncă şi al timpului de odihnă, la protecţia muncii, la munca femeilor, tineretului, invalizilor şi la cuantumul minim al retribuirii muncii se reglementează de legislaţia muncii, iar în rest - de legislaţia cu privire la activitatea întreprinderilor şi organizaţiilor respective, de statutele şi regulamentele lor, de acordurile tarifare şi contractele colective de muncă.

În cazul lipsei în legislaţie a prevederilor referitoare la activitatea întreprinderilor şi a organizaţiilor sus-menţionate, precum şi al lipsei în statutele, regulamentele, acordurile tarifare ale lor şi în contractele colective de muncă a normelor ce reglementează nemijlocit relaţiile de muncă concrete care iau fiinţă din calitatea de membru al întreprinderilor şi organizaţiilor corporative se aplică normele respective ale legislaţiei muncii.

Legislaţia muncii (cu excepţia normelor şi regulilor privind protecţia muncii) nu se extinde asupra persoanelor care desfăşoară activitate particulară de antreprenoriat fără a folosi munca salariată.

[Art.3 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]

[Art.3 în redacţia Ucazului din 08.04.88]

Articolul 4. Legislaţia muncii

Legislaţia muncii este alcătuită din prezentul Cod şi din alte acte ale legislaţiei muncii.

[Art.4 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]