Capitolul 12 Suflet pentru suflet

171 17 1
                                    

-Alex mama mea e...moarta!-nu pot sa cred as vrea ca aceasta zi sa nu se fi sfarsit asa,mama mea moarta. Nu.Imposibil,este sigur un vis. Alex la auzul cuvintelor mele imi smulge scrisoarea din mana si incepu sa citeasca. Doua brate masculine se incolacesc in jurul meu strangandu-ma la pieptul sau bine facut. In toata casa se raspandeau ca niste unde sonore hohotele mele care nu intarzie sa-si faca aparitia,o durere cumplita imi loveste pieptul fragil.Ma simteam deodata greoaie,bratele lui imi dau drumul din imbratisare si cu degetele mari imi sterge lacrimile ce imi inundau fata.

Cu vocea tremurand mi-a zis:

-Stiu prin ce treci pentru ca si parintii mei au murit de curand si stiu ca daca ti-as spune ca totul va fi bine si ca iti va trece nu te va ajuta. Durerea pierderii este cumplita si greutatea te apasa insa acum sunt cu tine si nu te voi lasa sa treci prin ce am trecut eu pentru ca mi-a fost greu sa ma recuperez si sa imi revin din depresie. Ai incredere in mine.Sunt aici.

Cuvintele lui m-au surprins si avea dreptate,nu puteam sa renunt, bine ca suntem in vacanta si da am revenit la scoala si acum suntem in vacanta de iarna. Acum ce ma fac?un Craciun fara mama?La acest gand terifiant hohotele mele au luat amploare rasunand in tot cartierul...cred

Am adormit intr-un final in bratele singurei persoane care intelegea prin ce treceam.

***Dimineata***

Ma trezesc si incer sa ma conving ca ceea ce sa intamplat aseara a fost un vis.Langa mine Alex statea in pat fara tricou dormind ca un bebelus si tinand in mana... scrisoarea...deci nu era un vis totul era adevarat. Durerea cumplita ma cuprinse din nou lacrimile revenind ca o cascada usoara pe fata mea rosie si fierbinte.Mama ai spus ca te vei intoarce si nu ai mai venit de ce mi-ai facut asta ai plecat fara sa ma lasi sa te mai vad o singura data inainte si acum chipul tau incepe incet incet sa mi se stearga din memorie,acum tot ce mi-a mai ramas sunt amintirile. Amintiri fericite care i-au contur in inima mea. Simt cum sufletul meu incepe sa se scurga lasand un gol ce nu mai avea sa fie umplut de nimeni si nimic.Plangeam si incercam sa nu-l trezesc pe Alex asa ca am plecat spre baie pentru a face un dus.

Am lasat apa sa curga asteptand sa se incalzeasca. Ma dezbrac de haine si intru in apa fierbinte ce imi relaxa si cel mai mic muschi din corp.Am stat cateva clipe incercand sa ma linistesc si sa ma gandesc la acel monstru ce mi-a ruinat viata si mi-a luat singura persoana cu care as fi putut sa vorbesc deschis despre orice. In minte imi revin amintiri care teoretic le uitasem. Vocea suava si blanda ce ma linistea mereu nu mai avea efect asupra mea.

Lacrimi fierbinti mi se preling pe fata lasand urme adanci in stratul de piele fina. Incep sa imi masez corpul, sa ma spal si sa ma clatesc iesind repede din baie.Alex statea in pragul usii si ma privea cu lacrimi in colturile ochilor lui superbi ce iti atrageau privirea parca zicandu-mi ca el mereu va fi aici pentru mine. Atunci am zis printre suspine incercand sa par convingatoare:

-Alex sunt...-deodata sare ca ars si ma opreste soptindu-mi:

-Nu este nevoie sa ma minti. Nici pe mine nici pe tine, stiu ca nu esti bine!

Am incercat sa imi stapanesc lacrimile dar fara sa vreau sau sa realizez deja plangeam in hohote ca aseara. Picioarele deja nu mai aveau stabilitate si cad in bratele lui. Pe neasteptate Alex isi lipeste buzele lui moi sarutandu-ma incet si delicat.

***Alex pov***

Nu mai suportam sa o vad in aceasta stare. Stiu prin ce trece si cum sa o ajut. Eram leacul ei si nu o voi abandona. Voi ramane mereu alaturi de ea. Vazand ca lacrimile ei croiesc mai multe siroaie pe fata ei ma apropii de ea si o strang la piep nemaisuportand gandul ca va intra intr-o depresie grea.Intr-o fractiune de secunda corpul mic si fragil care tremura in bratele mele mari este intr-o usoara cadere. O prind repede si fara a incerca sa ma abtin desi stiam ca nu e nici locul si nici momentul potrivit o sarut incercand sa ii inghit suferinta...

Bun am scris si capitolul 12 sper ca v-a starnit emotii pentru ca mie mi-a starnit mii cand il scriam (scz de greseli) don't worry be happy  :))

Ingerul Meu PazitorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum