Incep subit ceea ce probabil trebuia sa ramana ascuns in mine. Ma ingrijoreaza superficialitatea cu care tratez lucrurile si ma enerveaza nevoia de a avea si de a fi un model. Vreau sa fiu diferita pana-n maduva oaselor, dar singurul lucru pe care-l fac e sa ma afund din ce in ce mai mult in turma de oi in care traiesc. Originalitatea mult visata piere incet, dar sigur si de aici reese adevarata mea superficialitate.
Am prins curaj sa scriu ideile acestea pentru a nu fi unele trecatoare, dar si la ele voi renunta curand parandu-mi-se o prostie faptul ca vreau sa fiu profunda cand tot ce aprofundez eu sunt aparentele, inselatoare, mincinoasa, superficiale, ale mele?
Vreau..sa fiu o anonima celebra. Sa-mi traiesc anonimatul in lumina reflectoarelor. Cum? Nu stiu..de ce sa ma ingrijorez cand nu voi deveni niciodata ceea ce acum viseaza copilul din mine? De ce sa ma chinui daca tot eu atunci cand apar intrebari sau temeri le ignor refuzand nevoia de cunostere a eului propriu?
Dar uite ca acum renunt asa cum am prevazut si ma departez de introspectii deoarece viata superficiala pe care o duc cu capul ridicat si inganfare ma preseaza sa revin la ea. Dar in acelas timp promit sa revin impunandu-mi cateva minute de liniste asociate cunoasterii...candva!
