Capitolul 4

6 2 0
                                    

The last page

Capitolul 4

The Journey

Nume: Alex Nakamura
Yoshino Suzuki

Oraș: Brașov-Iași

Vreme: Dimineața ploaie, la prânz ceața, seara tunete si fulgere cu ploi din oră în oră

DUMINICA:08.05.2020

Au trecut două luni de când a început apocalipsa iar eu cu Yoshino am supraviețuit cat de bine am putut. În această perioadă de timp Yoshino a învățat să folosească pistolul pe care i l-am oferit, a învățat bazele aruncări cuțitelor si chiar ma convins sa îmi scurtez barba care totuși într-o dimineața pe la ora 04:50 mă trezește Yoshino

- Alex, este cineva în bloc și curând vor ajunge la etajul nostru, m-am uitat pe furiș pe geam si afara era un jeep militar. Îmi zice Yoshino în șoaptă în timp ce stătea cu pistolul în mână.

- Du-te și stai în camera ta, nu-i știm cat de pricepuți sunt și e posibil sa avem probleme

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- Du-te și stai în camera ta, nu-i știm cat de pricepuți sunt și e posibil sa avem probleme. Zic si îmi pun mâinile pe umeri ei. Știu că ai evoluat mult si ca vrei sa mă ajuți dar nu pot riscă să pățești ceva. Zic si o satur pe frunte. Acum hai fugi la adăpost.

După ce Yoshino pleacă în camera ei îmi scot din tocul de la brâu Colt Python-ul și verific butoiașul cu gloanțe, erau 6 din 6 gloanțe așa ca ușor merg spre ușa profitând ca e furtuna afara și nu mi se aud pași așa de bine iar imediat cum ajung la ușă încep să stau pregătit cu revolverul în mână și o mână pregătită să scot unu din cele 2 topoare si când vad ca cineva dă sa deschidă ușa trag instant în 2 locuri unde intuiesc ca era capul ca mai apoi să deschid ușa si intuisem bine, erau doi militari dar era ceva ciudat la ei, unul era doar un băiețel de maxim 12 ani și celălalt un adolescent ce avea maxim 19 ani. Strâng din dinți și pun piedica la pistol ca mai apoi îl pun în toc, se pare ca iar a trebuit să îmi murdăresc mâinile cu sânge dar eram justificat, nu le știam intențiile dar măcar am obținut niște echipamente de rezervă. Imediat ce am scos hainele și le-am ascuns corpurile am mers și am intrat în camera unde era Yoshino doar să vad că ma amenințat cu pistolul iar eu în stil de gluma am ridicat brațe în semn de predare.

- Mă predau, te rog nu ma omora Yoshi. Zic râzând ușor si o iau în brațe. Totuși trebuie sa plecat cat mai rapid de aici, pentru noi armata și zombie sunt cei mai mari inamicii.

După ce am zis asta ne-am pus pe strâns iar dupa ceva ore eu cu Yoshino făceam ultimele pregătiri si duceam totul în Jeep-ul de armata, hotărâsem cu Yoshi sa lu-am tot și nu lăsăm nimic în urma si așa si făcusem, acum duceam ultimele cutii în jeep-ul militar iar Yoshino stătea pe bancheta din spate am verificat iar apartamentul de două ori să fiu sigur ca totul era pus și am urcat și eu la volanul jeep-ul si am pornit din loc. Acum ceasul de bord arata ora 12:30, eu eram la volan si Yoshino era pe bancheta din spate stând cu un urs de pluș în brațe, învelită cu blana de urs și dormea . Eu conduceam destul de prudent pe un drum forestier pe care îl știam ca ma duce spre Iași. În acest timp am făcut o pauză pentru că găsisem o cabană și am intrat singur, nu voiam să o mai trezesc pe Yoshino dar odată intrat în cabană găsesc 4 cadavre, toate cu cate un glonț în cap, am verificat cabana și era goala așa ma întorc la mașină si pornesc in continuare spre Iași.

- Era cineva în cabana? Mă întreba Yoshi curioasă în timp ce avea ursul de plus în brațe și era ușor adormită.
- Din păcate niște bandiți au omorât familia si au luat tot ce aveau dar nu îți face griji, noi nu vom pății ca ei. Zic asta și conduc în continuare doar ca privirea să îmi fuga la brățara inel de pe mâna. Îți jur pe aceasta brățara și pe onoarea mea Yoshino ca noi doi vom supraviețui până la final.

Yoshino zâmbește și o vad cum se întoarce la somn învelită bine cu blana de urs și cu ursul de plus în brațe. Sincer nu știu ce mi-a venit să jur pe brățara si pe onoare, probabil ca voiam să o liniștesc pe Yoshino sau mi-a vorbit gura fără mine dar cert e că cu sau fără jurământ aveam de gând să o protejez pe Yoshino și nu aveam de gând sa ezit în a ucide pentru a supraviețui. Ceasul arata deja ora 19:00 seara, până acum am luat pauze la fiecare benzinari de unde luat tot ce era mai bun din ce mai rămase plus cat de multa benzina se putea în canistrele goale aruncate pe lângă benzinării, la una am găsit un polițist mort care își zburase creieri, se pare ca a vrut să moara om deoarece avea o mușcătura pe mână ,nici acum nu știu cum se transmite virusul dar cred ca se transmite prin contact direct cu un zombie, totuși de la polițist i-am luat Walkie talkies, arma ce era un Glock 19, mai avea 4 încărcătoare la el dar si un set de chei care dupa ii verific legitimația observ ca era paznic la închisoarea din Iași, asta era o veste buna chiar. Până la ora asta am prădat 10 benzinari si am obținut cam 50L benzina 40 de conserve de diferite supe, 70L de apă și doilea jackpot al zilei era generator portabil cu o capacitate de 10L benzina si făcea un voltaj destul de mare, multe baterii si 6 lanterne și chiar si niște părți de mașina, la cat de multe adunasem atașasem la jeep o remorca pentru a avea loc pentru tot iar în sfârșit aproape de zece seara am ajuns la închisoarea din Iași. După ce am parcat mașina în zona specială pentru polițiști care după o verificare era locul de unde se monitoriza închisoare cat si armurăria dar cel mai bun lucru era ca fisurile funcționau și chiar aveau apă caldă. Când eu cu Yoshino am văzut asta nu am stat pe gânduri și amândoi am mers la dușuri, nu se știa când mai aveam ocazia de a face o baie calda si amândoi am profitat din plin. Acum eram în camera de supraveghere si am improvizat din canapea un pat unde Yoshino imediat a adormit învelită cu blana de urs iar cat despre mine eu stăteam pe scaun și îmi priveam topoarele, ca a idee eram îmbrăcat cu pantaloni de camuflaj pe mine, bocanci în picioare, la brâu topoarele, barba încă prinsă cu inele, parul în coada împletită, un maieu negru pe mine și îmi priveam revolverul de pe masa până când am simțit ca ma fura somnul și cu un oftat lung și o ultima privire sper Yoshino adorm.

The Last PageUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum