Am aprins focul in semineul colibei
Si am iesit afara.
Admirat glorioasa natura.
Ningea lin.
Fulgii zburau unul dupa celalalt
In vazduhul inalt,
Nu cadeau, doar zburau.
Cu greu atingeau pamantul.
Bradul din fata colibei
De la verdele inchis, miraculos,
Pe care il avea in natura lui superba,
Acum era tot alb.
Acoperit cu plapuma zapezii fine.
Plin de fulgi de diferite forme,
Care nu voiau sa se mai dezlipeasca de el.
De conurile lui.
