Idiotul și bradul de Crăciun

Capitolul 29

Încearcă el să mă liniștească, privind cum îmi iau o unghie între dinți și o rod de iritare.

— Iglul a fost construit aici special pentru a nu se vedea de la cabană, iar Jaxon și McKenzie se vor ocupa să-i rețină pe toți din a se plimba bezmetici.

Îmi zâmbește cu blândețe și revine în fața mea, în mâinile sale ținând două pahare cu vin alb. Deja știe că nu obișnuiesc să beau alcool, dar în momentul acesta un pahar nu strică. M-ar ajuta ca să capăt puteri și să-mi înving rușinea pe care o simt.

— Mi-e de ajuns ăsta, indic către pahar și îl smulg încet din mâna sa.

Îl duc către buze și îmi delectez papilele cu amărăciunea acestuia, simțind nevoia să dau startul unei tuse.

Se pare că am luat prea mult dintr-o înghițitură, încât încep să nu-mi mai pot stăpâni această reprimare și să tușesc zgomotos.

— Ușor, iubito! Kamron apare din nou în fața mea și îmi sustrage puțin paharul, irisurile închizându-mi-se și postându-mi o mână pe piept. Pentru început, gustă câte puțin din el. Nu e ca și cum ai bea apă sau suc.

Acum mă simt prost știind că am douăzeci și patru de ani, iar până acum nu am băut vreodată un pahar întreg de vin.

Totuși, îmi este destul câteva guri să iau din băutură. Reușesc să fiu amețită și cu atâta, deși îmi doresc ca partida dintre noi să-mi rămână proiectată în minte.

Odată ce îmi revin, îi iau paharul din nou și încep să gust puțin câte puțin, privindu-l cum face, la rândul lui, același lucru. Îl privesc cum buzele sale moi ating marginea paharului în cel mai ispititor mod, imaginându-mi că ar fi mai degrabă buzele mele în locul acestuia.

E conștient că îl privesc, observ asta prin zâmbetul drăcos ce îi joacă pe buzele ușor întredeschise.

Când constat că am băut jumătate din paharul meu, mă întind să îl pun pe una dintre noptierele din lateralele patului. Se pare că le-am omis în timp ce analizam camera.

— Ești mai bine acum? mă întreabă cu vocea guturală și doar aprob din cap, simțindu-mă de parcă aș fi din nou neprihănită.

Nu e prima dată când o fac, dar cu el îmi dă această stare. Da, pentru mine și el este o noutate să o facem împreună, însă nu-mi pot explica amalgamul de stări ce stagnează acum în stomacul meu.

— Mai bine ca oricând și mult mai pregătită de asta.

Zâmbesc și mă apropii nițel mai tare de el, luându-i paharul din mână și așezându-l exact în același loc cu celălalt.

Revin asupra iubitului meu frumos și asemeni unor prinți din basme, pletele sale lungi provocându-mă să-mi introduc mâinile printre ele și să-l aduc mai aproape de gura mea. Buzele noastre sunt lipite și îl aud gemând docil la impactul acestora.

Se sprijină în coate pentru a nu mă zdrobi cu greutatea sa și adâncește sărutul nostru doar prin apropierea chipului. Reușim să ne frecăm nasurile unul de celălalt și să ne sărutăm cu mai mult patos decât am făcut-o vreodată, simțindu-i întreaga pasiune doar prin buzele lui dulci și moi.

Îmi prinde limba ușor cu dinții și apoi o eliberează docil, împletind-o pe-a sa cu a mea și obținându-mi astfel un geamăt. Geamăt care mi se rostogolește pe gură cu o vibrație survenită în urma sărutului care persistă să existe.

Vinul începe să-mi ofere tărie de caracter și să las inhibițiile deoparte, încât mâinile mele cutreieră în jos pe corpul său și prind de tivul puloverului gros. Îl rulez în sus în același mod silențios și rămân fascinată de fiecare porțiune de piele care-mi este evidentă ochilor.