𝑪𝒖𝒎 𝒔𝒂̆ 𝒔𝒄𝒓𝒊𝒊 𝒐 𝒄𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒅𝒆𝒎𝒏𝒂̆ ~𝑵𝒐𝒕𝒊𝒕̗𝒆~

𝑺𝒇𝒂𝒕𝒖𝒓𝒊

— nu scrie titluri prea lungi;

— nu folosi emoticoane, deloc;

— pentru descriere, adaugă mai întâi genul cărții, iar apoi folosește alineate de aproximativ cinci maxim opt spații;

— transmite emoțiile personajelor mai mult;

— paragrafe nici prea scurte dar nici prea lungi;

— după terminarea unui dialog și urmarea cuvintelor „spuse ea" , „răspunse ea" etc. se pune virgulă;

— ia în considerare micile detalii precum sentimentele, vestimentația, mimica, fizicul;

— dacă folosești alineat la paragrafe, folosește și la dialoguri, este vorba de estetică;

— grijă la pleonasme (exemplu: coboară jos, a colabora împreună);

— grijă la dublarea semnelor de punctuație, să nu mai zic triplarea;

— grijă la excesul semnelor de punctuație din text (renunță la punctele de suspensie, dă o stare de nesiguranță a personajului, prea multe semne ale exclamării duc la concluzia că personajul este prea imatur);

— mai puține interjecții și mai multe sentimente transpuse;

— nu grăbi acțiunea;

— folosește un vocabular vast;

— asigură suspans fiecărui sfârșit de capitol;

— nu scrie cu majuscule (exemplu: NU ȚIPA AȘA, dezvoltă prin: „a zis el ridicând tonul");

— nu lungi vocalele ( nuu se cuvine săă scrii așaaa);

— nu lăsa spațiu între cuvânt și semnul de punctuație, însă lasă spațiu între semnul de punctuație și cuvânt ( exemplu: Andreea, dă-mi pixul, te rog. Nu: Andreea , dă-mi pixul , te rog.);

— nu atașa poze în începutul/mijlocul/sfârșitul capitolului, locul lor este la media eventual;

— nu scrie cifre în proză, ideal ar fi să scrii numerele cu litere;

— pentru o estetică vintage folosește cifre romane în numele capitolelor (aici diferă de preferințe);

— sensibilizează cititorii;

— documentează-te în legătură cu clișeele și încearcă să creezi ceva original;

— adaugă adjective;

— primele rânduri ale primului capitol sunt decizia cititorului dacă vrea să continue lectura sau nu, așa că oferă o experiență plăcută;

— încearcă să nu mai faci personajele la fel de asemănătoare ca peste tot (ex. liceeni populari să fie neaparat îngâmfați, răi; sportivi să nu fie neaparat inculți);

— nu mai opta pentru perfecțiunea personajelor tale și încearcă să le creezi cât se poate de real (avem noi toți colegii sculptați care fac sală, mănâncă sănătos și au un chip cu trăsături perfecte? Nu, cu toții avem defecte, asta se poate evidenția);

— nu scrie ,,pfiu" spune ,,Am oftat ușurată";

— lucrează la dezvoltarea treptată a fiecărui personaj;

— principiul Show don't tell me care trebuie să fie prezent în dialoguri (dialogurile care sunt urmate de ,,etichete" sunt plictisitoare la un moment dat, trebuie să știm să îmbinăm dialogurile care prezintă acțiune separat de cele care au la final o etichetă (,,spuse ea", ,,răspunse ea")
Exemplu:
     Anabelle încerca să scrie tema cu o încruntătură care îi adâncea fruntea. Până la urmă duce palma către cap.
     — Mă dau bătută.
Aici e de la sine înțeles cine vorbește așa că nu ar avea rost să umplem dialogul de informații, nu ține de estetică;

—