Am umezit colțul pernei cu câteva lacrimi,
Mă simt străină acestor împrejurimi.Aș mânca o lămâie verde,
Ca să-mi revin din visare,
Dar bunăvoința mea pierde,
Pierde fără pic de trișare...Iar acum, în vid, mă chinuie!
Sunt o persoană rea, Amarie a mea?
Durerea mea mi se destăinuie,
Dar își ascunde terifiată cruzimea.Ce, crezi că voi fugi de rănile pe care mi le-ai făcut în carne?
Ai dreptate, așa voi face, pentru că nu este nimeni care să mă mai răstoarne.Vreau să rămân în tristețe și să-mi sculptez pielea?
Nu vreau să o mai fac vreodată!
Vreau să simt fiecare lucru ce mă înveselea,
Iar pe tine, ei bine, nu te mai doresc niciodată!...Ești o stare de spirit atât de nocivă, măr putrezit ce ești,
Încât, chiar dacă m-ai atins acum, nu îmi lipsești.Ai grijă, totuși, pe unde nimerești,
Pentru că nu mă mai murdărești...Am să-ți zic frumoase povești,
Despre ceea ce nu îmi mai răpești...Mă simt străină ție, măr stricat,
De o lună gust doar mere zemoase.
Mărule, nu mai fi ofticat,
Astea sunt sentimente atât de frumoase!Fericirea mi-a furat atenția,
Merele zemoase îmi încântă fluturașii din piept,
Și mă ajută concepțiile să-mi îndrept,
Fericirea este darul celui care îmi exersează pronunția...El îmi dă mere zemoase și gustoase,
Așa cum îmi face plusurile zgomotoase.Tristețe, îmi vreau fericirea, este firesc,
Cu ea să mă căsătoresc,
Altfel, ar fi atât de nefiresc,
Când asta este tot ceea îmi doresc.Doresc merele zemoase și pe el,
Al meu trandafirel...
CITEȘTI
꧁༺Poezii༻꧂
Poetry𝑷𝒐𝒆𝒕𝒓𝒚 𝒊𝒔 𝒕𝒉𝒆 𝒑𝒍𝒂𝒄𝒆 𝒘𝒉𝒆𝒓𝒆 𝒎𝒚 𝒕𝒉𝒐𝒖𝒈𝒉𝒕𝒔 𝒎𝒆𝒆𝒕 𝒚𝒐𝒖𝒓 𝒆𝒙𝒑𝒆𝒄𝒕𝒂𝒕𝒊𝒐𝒏𝒔. ⋆ 💞💖 🎀 𝒫𝒾𝑒𝓇𝒹𝓊𝓉ă 𝓅𝓇𝒾𝓃𝓉𝓇𝑒 𝑔𝒶𝓁𝒶𝓍𝒾𝒾 𝓁𝓊𝒷𝓇𝒾𝒸𝑒, 🎀 💖💞 ⋆ ⋆ 🎀 𝑀â𝓃𝒸â𝓃𝒹 𝓁𝒶𝒸o𝓂 𝒸ă𝓅ș𝓊𝓃𝒾 𝒶𝓏𝓊𝓇𝒾𝒾...