Imperfectiunea perfecta

Inceputul

Afara ploua. Privesc pe fereastra lumea si o vad cat de agitata e sa ajunga acasa dupa o zi plina probabil pentru toti. Ce stiu eu pana la urma , degeaba vrem informatie ca oricum nimic nu stim! Lumea e plina de informatie , dar noi nu incercam sa o acumulam , oare putem fi mai rau de atat?
Lumea se grabeste din ce in ce mai mult, e doar 16 pm , dar probabil toti vor sa ajunga acasa la caldura si la familia lor .
Pana la urma doar asta facem, viata e doar o bucla continua de evenimente si ce daca nu raspundem bine la toate ... suntem oameni oare stim ce trebuie sa facem sau doar ne legam de alti oameni doar ca sa nu ne simtim singuri sau sa fim increzatori ca maine va fi mai bine???
Eu sunt doar un privitor , iubesc sa ma uit la oameni sa le vad povestea si mai ales bucuria cand reusesc sa faca ceva, mi se pare ca ma bucur si eu cu ei , dar as vrea si eu in acelasi timp. Stiu ca nu voi avea niciodata nimic si oricat as incerca altii sunt mult mai buni decat mine .
Vad masinile cum se grabesc , e minunat un joc de lumini fantastic , iubesc asta . Consider lumea un loc imperfect . Suntem bolnavi din prima secunda... de cand ne nastem , suntem smulsi de lagatura dintre noi si mama si devenim liberi , dar pentru ce, vedem pentru prima data lumina si cu ce scop,ne raneste ochii, niste ochi care nu au mai vazut lumina niciodata sau simtim frigul din exteriorul mamei sau simtim mainile grele ale doctorului si oricum ce vreau sa sugerez este ca suntem raniti si asta inseamna viata.
Oricum lumea , umanitatea ce este asta...?
Suntem intr-o perioada foarte dificila stim ce facem sau doar ne luam dupa lume numai ca sa treaca timpul ?
Ma intreb incontinuu, dar nu gasesc nicaieri niciun raspuns. Lumea este un loc necunoscut pe care incercam sa il intelegem si asta este ceea ce vreau eu sa fac .
Sunt invizibil pentru multi si asta iubesc nu imi place sa fiu vazut sau sa fiu bagat in seama de altii. Iubesc sa privesc lumea sa o vad cu defectele ei si cu frumosul pe care il poate aduce.
Sumtem atat de perfecti , offf unii oameni sunt atat de frumosi, pentru mine perfectiunea e feumusetea.... stiu e gresit, dar atat timp cat nu pot si eu sa o am consider ca aceasta este bariera ei sunt perfection si eu nu. Ce nu as da sa pot și eu sa fiu la fel de perfecți ca ei sau as vrea sa fiu la fel de deștept ca ei sau la fel de ahh nu știu cum , dar vreau sa fiu ca ei . Incerc în fiecare zi sa fac cât mai multe sa acumulez cât mai multa informație pot, nu știu dacă reușesc dar eu sper ..... sper atat de mult .
Ma uit la ceas și vad ca e 17:30, de cât de mult timp am stat aici aproape ca mi s-a răcit tot corpul, dar nu îmi pasa parca as mai sta puțin... măcar pana se întunecă sa vad un joc de lumini și mai frumos ca asta de acum .
Sunt singur în casa si incerc si eu sa supraviețuiesc, nu știu cât o sa mai rezist asa ... dar cât mai e .... cam vreo 2 ani și puțin , doar atat mai trebuie sa rabd , dar in acelasi timp ar trebui sa acumulez cât mai multa informație. Cam asta e destinul meu sa invat si sa nu îmi pese de mine , poate după ce intru la ce facultate vreau o sa fie mai bine sau măcar asa sper .
Cine suntem pana la urma ? Niste fiinte trecatoare care incearca sa se inteleaga . Si ce daca incercam tot nimic nu reusim sa facem nimic, lumea e plina de necunoscute pe care noi nu o sa le deslusim niciodata oricat am incerca.
Ar trebui sa imi termin temele, dar e vineri si nu mai pot a fost o zi atat de plina incat nu as mai vrea sa fac nimic , de putine ori pot sa ies de la scoala atat de devreme dar macar ma pot si eu odihni putin inainte de a ma apuca sa termin de citit cartea pe care am inceput-o.