Regatul Apei

Academia Celestia

Povestea mea este una specială. Aș spune chiar că este ciudată pentru că dacă îmi zicea cineva acum 5 luni în urmă ce urmează să mi se întâmple aș fi spus că e nebun.

Ei bine, probabil ar trebui să încep cu.. începutul.

Totul a început în august. Ah, ultimele zile de vară... ultimele clipe în care poți să te bucuri de libertatea pe care o simți atunci când nu trebuie să mergi la școală. Minunat, nu-i așa? Păi da, ar fi fost, dacă nu ar fi trebuit să îmi fac chiar acum bagajele.

- Kira, grăbește-te! vocea mamei îmi amintește pentru a mia oară că suntem în întârziere.

- Sunt aproape gata, mamă! zic încercând să înghesuiesc în valiză încă un maiou. La dracu! îmi pierd răbdarea și decid totuși că voi supraviețui la noua mea școală și fără acel maiou.

Probabil vă întrebați unde ne grăbim așa, nu? Vă spun eu. Nu știu cum să o spun ca să pară mai puțin straniu, dar.. ei bine, eu sunt mag.

Cum să explic ca să fie mai pe înțeles?.. Ei bine, magii sunt ca un fel de vrăjitori.

Și nu, nu vă gândiți la genul ăla de vrăjitori ca în Harry Potter. Nu, aici totul este puțin mai complicat. Există magi care trăiesc printre oamenii obișnuiți, fără ca măcar să se dea de gol.

Fiecare mag are o putere specială. Un element, dacă pot zice așa, de unde se trage puterea lui. Acest element poate fi focul, aerul, apa, plantele, animalele, pământul, curentul electric, lumina, întunericul.. practic orice. Forța vrăjitorului depinde în mod direct de elementul său.

Ah, sper că înțelegeți ce zic eu aici.

Elementul meu este apa. Da, apa, cea mai banală putere ați putea zice, dar mă rog, pe mine mă aranjează. Vreau să zic că.. mereu am simțit că sunt atrasă cumva de apă. Nu pot să o explic, dar pur și simplu o simți. Simți magia care îți curge prin vene.

Am descoperit că sunt mag când am împlinit 16 ani, adică la începutul primăverii. După o ceartă cu câteva colege nesuferite, m-am enervat atât de tare încât simțeam că îmi clocotește la propriu sângele în vene. Apoi... pur și simplu s-a întâmplat. Nu știu cum am făcut, dar a început să curgă apă din toate băile din școală, iar în 5 minute aproape că înotăm cu toți pe holuri.

Ceea ce mi se păruse straniu era că apa într-un fel parcă încerca să mă.. ocolească? Am ieșit din școală aproape uscată și oh, nu vreți să știți ce a urmat după aceea.

Se pare că există un consiliu care se ocupă de magii tineri care încă nu și-au descoperit puterile. Banal, foarte banal să existe un consiliu care își spune "Consiliul". Mă rog..

Am fost imediat trimisă acolo, unde mi s-a spus că urmează să merg la o academie de magie pe nume Celestia.

Da, straniu nume, nu-i așa?

Deci să revin la istorioara mea: mi s-a permis să termin anul școlar aici, în California, ca la sfârșitul verii, adică acum, să fiu trimisă la Celestia.

Probabil nu mai trebuie să spun că acel martie a fost cea mai ciudată perioadă din viața mea, nu? Mi s-a întors lumea cu fundul în sus. Mereu am fost o persoană puțin sceptică, dar să mi se spună că sunt mag? Tocmai eu, cea mai puțin specială fată de pe planeta asta.

Mă rog, se pare că sunt totuși puțin specială.

Arunc o ultimă privire în oglindă înainte de a ieși pe ușă. Mi-am lăsat părul cafeniu închis pe spate. Îmi ajunge până la talie și este ușor buclat la capete. M-am machiat puțin, doar ca să nu fie atât de evident cât de puțin am dormit noaptea aceasta.