Real Love

Capitolul 3.

  Dupa o lunga discutie cu mama am reusit sa o convingem ca Ivy sufera doar din dragoste, aproape ca si-ar fi folosit magia ca sa spunem adevarul, cred ca ar fi fost foarte devastata daca ar fi aflat.
  Pedeaspa lui Ivy a fost aceea de a nu mai avea un iubit pana la noua spre zece ani, pff ce mai pedeapsa, eu am aproape noua zpre zece  si nu am avut nici un iubit pana acum.
  Ciudat ¿ nu cred, cred ca fiecare persoana isi alege viitorul si deciziile, fiecare persoana gandeste diferit fata de altele.
  ***
  Dis de dimineata am fost trezita de visul meu despre Colin, cum s-a putut intampla asa ceva, in 19 ani nu am visat nici un baiat si acum il visez tocmai pe el, care nu ii pasa de nimic. Oricum in viitorul meu apropiat nu prevad nici un iubit.
  Ma pregatesc de scoala apoi cobor jos sa o verific pe Ivy, astazi trebuia neaparat sa gasesc o femeie pentru ea. Dupa micul de jun, Nova apare la usa mea si pornim spre scoala.
  O dimineata atat de placuta in aceasta zi.
  - Vrei sa facem ceva in weekend ¿
  - Cum ar fi ¿ o intreb pe Nova
  - Pai vreau sa mergem pana la mall intai, apoi mancam ceva la restaurantul nostru preferat si dupa aceia mergem la jocuri.
  - Bine ¡
  - Super , am aflat unde sta Lucas.
  Surpinsa de ceea ce Nova mi-a zpus si de fericirea din vocea ei aproape ca m-am inecat cu "nimic", inghit in sec si spun :
  - Cum asa ¿
  - L-am urmarit, el si Colin nici nu merg impreuna acasa stiai ¿
  - Sunt fratii vitregi.
  - Hmm, dar totusi si eu sunt sora vitrega cu Dylan si ne intelegem foarte bine.
  - Voi a-ti crescut impreuna practic.
  - Da.
  - Si de ce l-ai urmarit ¿
  - Ca sa aflu unde sta ¡
  - Pentru ca ¿
  - Am un plan.
  Nova incepe a imi povesti cum intr-o zi o sa se prefaca ca ii este rau chiar in fata casei lui si spera ca el sa fie erau sau. Ce tampenie de plan, insa ea este atat de determinata ca sa faca asta.
  Ajungand la scoala, toti elevi erau somnorosi si cerul incepu sa se intunece a ploaie, dimineata placuta a devenit atat de neplacuta. Cand cerul plange si oameni sunt tristi deasemene.
  Orele au trecut atat de incet incat ochii ma dureau de la atata citit, probabil din cauza ca Lucas, care tocmai in banca langa mine sta, si toata ziua ma intreaba tot felul de lucruri, si incearca sa imi atraga atentia. Nova imi trimite mesaje in gand sa vorbesc cu el si sa o aduc pe ea in discutie "bine, bine" ii raspund.
  - Ce ai spune sa ne vedem la tine acasa dupa ore, voi veni cu o prietena, este ok ¿
  - E perfect ¡
  Cu asta am reusit sa il fac sa numai vorbeasca chiar atat de mult. Fara sa imi dau seama ma intorc cu privirea spre Colin, acesta imi fixeaza privirea si ma pried in ochii lui negri care nu i-am privit pana acum. Atat de profunzi si induiosatori si tot odata atat de reci si necrutatori. Dupa cateva secunde bune acesta scoate un ranjet in coltul buzelor apoi isi intoarce privirea inspre afara, parul alb era si mai luminos acum, deoarece lumina ii se reflecta foarte frumos pe el si pe fata.
  Ma intorc cu privirea spre caietele mele si inima imi bate destul de repede, oare asta e sentimentul cand iti place de cineva, nu se poate asa ceva pentru mine, planurile mele nu se potrivesc cu dragostea, trebuie sa imi alung asta din cap si inima.
  Lectiile s-au terminat in sfarsit, eu cu Nova il asteptam pe Lucas in fata iesiri.  Urmele ploii inca se vedeau pe asfaltul ud si crengile care isi scuturau crengile din cand in cand.
  - Sa o luam inainte ¿ spune Nova nerabdatoare.
  - Daa, pregatim si ceai in timp ce ii explicam cum stim unde locuieste.
  - Ai dreptate, oare ce ii ia atat ¡¿
  Intre timp, Colin este cel care trece pe langa noi, nici macar nu se uita la mine.
  - Cine stie ¡ ii raspund lui Nova incercat sa nu bag in seama pe acel tip sexy si nesuferit .
  Intr-un final Lucas isi face aparitia cu zambetul larg pe buze, ca de obicei.
Mersul este putin cam stanjenitor, deoarece nici noi si nici el nu spune nimic. Ei bine decid sa sparg gheata:
  - Deci, Lucas, cand v-ati mutat aici in Avonlea ¿
  - Acum doua saptamani ¡ Mama mea s-a casatorit cu tatal lui Colin acum doi ani si de atunci suntem o familie, mai mult sau mai putin.
  - Si unde a-ti locuit inainte ¿
  - Si eu am un frate vitreg, spune Nova.
  - Foarte bine ¡
  "Doar atat, foarte bine, cam urat" imi transmite Nova prin ganduri. Chicotesc putin si decid sa numai continuui conversatia deoarece a devenit destul de ciudata.
  Dupa cateva minute de mers ajungem in fata unei case destul de marisoare, cat pentru o familie de patru persoane.
  Intram inauntru, si ne intampina mama lui, o femeie cu par lung si negru, aceiasi ochii si acelasi zambet larg si familiar ca al lui Lucas.
  - Buna ziua ¡ ii uram doamnei McCarther.
  - Buna ziua, va rog pofti-ti inauntru, si puteti sa imi spuneti-mi Linda ¡
   Ne indica spre sufragerie, o camera primitoare, de culori deschise si destul de colorata, cu doua canapele galbene una in fata celeilalte, deasupra semineului aflandu-se televizorul, multe plante, pe orice suprafata orizontala se afla cate o planta cel putin. Aceasta camera este reprezentarea perfecta a lui Lucas, adica daca Lucas ar fi o camera intr-un univers pararel acesta ar fi el. Ii transmit astea lui Nova iar ea chicoteste.
  Ne lasa singuri apoi pleaca intr-o camera alaturata. Ne asezam apoi incepem sa scoatem cartile pe masuta din mahon aflata intre cele doua canapele.
  Dupa cateva minute Linda, mama lui Lucas, se intoarce cu o tava pe care se afla un ceainic si trei cesti, apoi pe alta tava niste gustari.

************************************_______________________________________

  Avonlea este un oras imaginar inspirat din serialul :
   "  Anne with an E  "