Obsesia Mea.

Prolog. Trecut.

-Mamă, ce faci în  camera mea??
-Am nevoie,am nevoie....aveai tu bani aia puși în cutia aia mică cream  unde e?
-Mamă,ăia sunt bani Lui Grace. Trebuie să  o duc la spital după  școală  doar ști  asta. Am vorbit aseară .

Mă  uitam la ea și  mi-aș fi dorit  să fi fost normală,dar nu mai avea nici o șansă.  O vedeam cum ochii ei căutau ci disperare cutia cu bani strânși de mine. Își băga unghiile în mână.  Gâfâia și saliva abundent

-UNDE E, UNDE MAMA DRACULUI E??? OOOO CURVA MICA CE EȘTI  NU VREI SĂ  II DAI.  CREZI CĂ NU ȘTIU,CĂ TAICĂ-TU ȚI DĂ CA SĂ ȚI-O TRAGĂ  ,HA??

Începuse să urle de acum,urla să  îi dau bani. Eram resemnată de mult.  Chiar și când  a spus de tata. Știam că  știa. O auzeam înainte cum plângea după ușă  în timp ce tata avea treabă cu mine. Aveam 10 ani, venise drogat și crezuse că eram mama,nu eram.  Dar asta a fost explicația lui. Si-a cerut  iertare și  a spus că nu vă mai atinge cu un deget. Până în seara următoare. Cui îi  puteam spune? Nimănui.  Toți ne privea ca  și cum am fi avut râie. Copii fugeau de noi, iar oamenii ne priveau cu tristețe și milă.

Eram tristă și dezamăgită de ai mei. Cândva am fost o familie normală  avem casă în surbie frumos amenajată, cu flori albe la geamuri . Tata muncea la o fabrică de textile iar mama era contabila de acasă. Trebuia să aibă grijă de mine, și de sora mea abia născută. După 3 ani  ,sora mea se îmbolnăvise.  O boală grea ,avea un tratament  dar era prea scump pentru noi. Tata si-a luat 2 slujbe, mama la fel . Si după au început să  ia droguri să poată rezista presiunii și odată luat nu sau mai putut opri .Au pierdut locul de muncă, au pierdut casă, iar eu mi-am pierdut copilăria.

M-am dus târș la pat și  am scos cutia de sub saltea i-am dat bani, și a plecat val vârtej.  În ziua aia ,am luat pe Grace ,am spălat-o și  am dus-o la grădiniță iar eu m-am dus la școală, speram să pot lua ceva de la cantina școlii să putem manca acasă.  Uneori aveam  uneori nu.
Spre seara, când  ne întoarcem acasă, eram așa bucuroase, aveam să mâncăm tort cu ciocolată.  Bucătăreasa de la școală  își făcuse mila de mine, și îmi dăduse o porție zdravănă . Am deschis ușa de la casă și un miros îngrozitor mi-a tăiat  orice pofta de mâncare pe care o aveam.  Ai mei părinții stăteau încleștați la podea, excrementele ii înconjurau , iar ei erau cât se poate de morți. Era vina mea,numai a mea. Eu i-am plătit drogurile, eu. Dacă nu ii dădeam bani, erau în viață.  Și la ce bun?

Mă simțeam  vinovată, dar Dumnezeule mă  simțeam ușurată , atât de ușurată ,încât mi-au dat lacrimile . Sunt de condamnat? Poate, dar sunt doar un copil.

Aveam 12 ani......

Acum am 24 și tot  ce vreau ,este să dizolv lumea a drogurilor să nu mai sufere nimeni  ca noi.