Cap 6

41 1 0
                                    

Lee Yeon:Hai mergi mai repede!
Lee Rang:Merg cât de repede pot!
Do Boong Soon:Lee Yeon linisteste-te ca mai avem jumătate de kilometru.
Kim Shin:Cum s-a se liniștească? Nu vezi în ce stare e?
Ji Sang:Hai gata potoliti-va ca mai avem puțin.

Ajunși în Busan merg la adresa pe care le-a dat-o Ioana. Eu eram pe acoperișul blocului pregătită să sar.

Eu:La 00:00 ma arunc. M-am saturat !
Lee Yeon:Unde ar putea fi..?
Ji Sang:Stai! ACOPERIȘUL!
Do Boong Soon:SA NE GRĂBIM!
Eu: E ora 23:50 încă puțin..

Trecuse deja 9 minute de iar Lee Yeon și ceilalți erau foarte aproape.

Eu:La 3 ma arunc. 1....2....
Lee Yeon:GIULIA STAI!
Eu:3...

M-am aruncat de pe acoperișul blocului care era destul de mare. Simțeam un gol în inima ceea ce a făcut să îmi curgă o lacrima pe obraz. Era sentimentul că am lăsat ceva în urmă... acel ceva adică cineva...era Lee Yeon.. când i-am auzit vocea după atâția ani inima a început să îmi bată cu putere.

Lee Yeon:NUU!
Lee Rang:.a duc după ea.
Lee Yeon:Nu! Asta e treaba mea!

Lee Yeon se aruncă după mine si isi folosește puterile sale.

Eu:Lee Yeon... NU VENI!

Eu deja uitasem ca Lee Yeon putea să zboare sau alte puteri de ale lui.. și uitasem și de ale mele.

Lee Yeon a zburat până la mine. M-a prins de talie ceea ce m-a facut sa tresar.
Eu:Lee Yeon...
Lee Yeon:Shh.. Te-am găsit.

Ajunși jos eu încă eram in brațele lui Lee Yeon stil mireasa privindu-l încontinuu.

Lee Yeon:De ce ai plecat? De ce m-ai făcut să ma simt singur chiar dacă toți ceilalți erau lângă mine?..
Eu:Nu am putut suporta gândul că noi nu vom mai putea fi împreună... Nu am putut! 😭
Lee Yeon:Gata gata liniștește-te acum esti lângă mine nu am sa las pe nimeni sa te i-a de lângă mine de acum încolo.

Îl sărutam pe Lee Yeon ceea ce nu am mai făcut de mult timp. Inima imi batea cu putere iar  Lee Yeon observase.

Lee Yeon:De ce iti bate inimioara atât de repede? 😅
Eu:Pai.. Pai.. ăăă... Nu stiu..

Au coborât și ceilalți jos. Au venit să ma îmbrățișeze toti, până și Lee Rang.

Do Boong Soon:Pitica mea.. însfârșit te vad. De ce ai plecat? 😭
Ji Sang:Toți ti-am simțit lipsa. Mai ales Lee Yeon.
Kim Shin:Cred ca ti-a fost greu atâția ani.. și școala nu ai mai făcut nu?
Eu:Am facut într-un fel..
Lee Rang:De ce ai plecat..? Lee Yeon era distrus fără tine.
Eu:Pai-
Lee Yeon:Haideți acasa. Vreau sa ajungem cât mai repede acasă.

Lee Yeon.. M-ai salvat de la explicații:)

Am urcat în mașină. Eu stateam lângă Lee Yeon ținându-l strâns de mână.
În drumul lung spre casa mi s-a făcut domn. Am dormit pe umărul lui Lee Yeon până acasă.

*Acasă*

Lee Yeon nu ma trezește în schimb ma ia în brațe și ma duce în camera mea care rămase la fel.

*în bucătărie*
Do Boong Soon:Însfârșit de acasă. Oare de ce a plecat..? Nu o dădeam afara din casa..
Lee Yeon:Nu putea să trăiască cu gândul că nu mai puteam fi împreună.. și în plus a fost mai bine asa. Era în pericol dacă stătea acasă. Și acum e dar nu o să las pe nimeni să o atingă!

*dimineața*
Ma trezesc cu o mică durere de cap. Probabil de la alcool🤦🏻‍♀️😂. Deschid ușa de la camera și ma lovește un miros de mâncare. Eram lihnita. Fug spre bucatarie dar ma împiedica de scară. Era cât pe aci să fac contact cu parchetul. O mana ma prinde talie. Era Lee Yeon.

Lee Yeon:Of of of dacă nu te prindeam iti stricai fața aia draguta și iti apărea mai mult ca sigur un cucui.

Eu rosesc la vorbele lui.

Eu:Multumesc ca m-ai prins.

Îi sar în brațe. Eram destul de grea  dar nu m-a îndepărtat ba din contră m-a ridicat mai sus și ma ținea strâns. Nu am mai avut de multtt timp acea senzație..

Lee Yeon:Tot pitică ai rămas. 😪😂

Scot limba și ma strâmb la el.

Lee Yeon:ooo deci asa sta treaba nu?

Ma i-a de picioare și ma lasa cu capul în jos.

Eu:AAA LASA-MA JOS!
Lee Yeon:Te mai strambi la mine?
Eu:NUU DOAR RIDICA-MA!

Ma ridica înapoi în brațele lui. Eu eram destul de ametita la cât am stat cu capul în jos.

Lee Yeon :Esti ok? 😅
Eu:Daaa sunt foarte ok. 😑*spun în mod ironic*

Lee Yeon începe să râdă și ne ducem amândoi în bucătărie.

Lee Rang:Oo uite doi porumbei.
Kim Shin:Ce bine va sta asa.
Ji Sang:Nu e grea? 😂
Do Boong Soon:Hai lasati glumele și mâncați. 😅
Do Boong Soon:Giulia esti bine? Nu te doare nimic?
Eu:Sunt bine nu va faceti griji.
Do Boong Soon:Atunci dacă ești bine hai să mănânci ca pun pariu ca nu prea ai mancat.
Eu:Agh.. Parca esti fantoma stii tot ce am facut 😑😂.
Do Boong Soon:Mai am o superputere înafara de a fi foarte puternică. Pot să citesc oameni pe fata😏😂
Eu:În fine. Dar cu puterile mele ce fac? Ca abea mai pot să le folosesc în preajma lui Lee Yeon. Apropo, cu Imugi să știți că nu mi-a mai preluat corpul în anii astia. Chiar dacă ma Louise sau ceva.
Lee Yeon:Ciudat.Fata de puteri. Ar trebui să te antrenezi să le folosesti pe toate și fără să fii in preajma mea.
Eu:Meh.. Nu prea cred ca o să reușeasc😂
Lee Rang:Hei tu. Cuib de Imugi. Treci la masa și nu mai vorbi.
Eu:agh.. La fel ai rămas 😑
Lee Yeon:Hei tu vulpe doar pe jumătate. Dacă îi mai spui asa te omor cu mâinile mele.
Lee Rang:"dacă îi mai spui asa te omor cu mâinile mele*😒 spune cu o voce enervata.

                                                                        
Hei lume! Scuzati-ma ca nu am mai postat. :( am fost ocupată cu școala online si nu prea am avut timp liber. Dar acum ca avem vacanță o săptămână pot să postez mai des. 🥰
Nu uitati de vottt 😙

🦊𝚃𝚊𝚕𝚎 𝙾𝚏 𝚃𝚑𝚎 𝙽𝚒𝚗𝚎 𝚃𝚊𝚒𝚕𝚎𝚍🦊Vol 1Where stories live. Discover now