Edgar

35.7K 1.5K 48
                                    


C A P I T O L U L 25 "EDGAR"

Perspectiva lui Cerise

CBine ai revenit!" Exclamă Vasyl sărutându-mi scurt obrazul şi ciufulindu-mi părul.

"Mulțumesc." I-am zâmbit timid.

Am primit o îmbrațişare şi de la Lauren în timp ce i-am zâmbit fals lui Kennedy.

În tot acest timp, Marc mi-a analizat fiecare mişcare, din când în când zâmbind la gândurile sale. I-am salutat pe toți, numai pe el nu.

Deşi îl ştiu de ceva timp, Marc înca mă intimidează, ca la început. Poate chiar mai mult.

I-am făcut cu mâna, încruntându-mă când n-am primit un răspuns.

Am tresărit când mâna mare a lui Daimon mi-a atins obrazul.

"Vrei şampanie?" Mă întrebă.

Am aprobat din cap.

Oare Daimon a organizat toate astea? Devin mai dependentă de el pe zi ce trece.

M-a sărutat scurt pe buze înainte să se ducă să ne pună şampanie.

Carlo avea un zâmbet tâmp pe fața când s-a apropiat de mine.

"Deci, eşti îndragostită, bella?" Ma întrebă.

"Aşa se pare." I-am răspuns, râzând.

"Se vede. După felul cum te uiți la el, îți sclipesc ochii, mai mult ca de obicei."

M-am înroşit.

"E atât de evident?" Am spus, mai mult pentru mine.

Daimon se ivi din mulțimea de oameni oferindu-mi un zâmbet fermecător. Barbatul pe care îl ador.

"Pentru noi." Spuse, ciocnind paharul cu mine. L-am observat pe Carlo aşezându-se lângă  Kennedy pe canapea, ea îi zâmbea timid.

Kennedy ruşinoasă?

Daimon m-a tras în brațele sale sărutându-mă apăsat în timp ce mâna sa îmi cuprinse părul.  I-am înconjurat gâtul cu mâinile mele, adâncind sărutul când limbile noastre se luptau pentru dominare.

"O să o răpesc pe Cerise pentru un moment." O voce ascuțită se auzi din spatele meu.

Kennedy. Sunt sigură că a vrut doar să ne despartă.

Daimon a mârâit.

"Nu." Spuse simplu.

"Nu o să-i fac nimic rău!" Se plânse.

"E în regula." L-am asigurat pe Daimon şi am urmat-o pe Kennedy într-o parte mai liniştita a imensei case.

"Nu ştiu cum să spun asta. "Se plimbă agitată prin încapere în timp ce eu m-am aşezat pe unul dintre fotolii.

"Îl cunoşti pe Carlo?"

"Da." Am spus sec.

"Şi cum ți se pare?"

"Drăguț."

"Adică, la comportament?"

"La tot." I-am spus.

"Cerise, pentru numele lui Dumnezeu! Nu mă ajuți. "

"Cu ce vrei să te ajut?" Am spus, mirată.

"Eu.. de abia l-am cunoscut pe Carlo şi.. mă gândeam că pe tine te place toată lumea."

"Asta nu-i adevărat." I-am întors-o.

"Vreau să îmi spui cum să ma comport cu el." Spuse autoritar.

Limitele iubirii Donde viven las historias. Descúbrelo ahora