Limitele iubirii

Surpriză

"Cine credea că tu o să fii cea mai importantă persoană din viața mea?" Spuse, sărutându-mi porțiunea vizibilă de piele dintre gât şi material.

"Mă duc la facultate acum." I-am spus, luându-mi geanta pe umăr şi îndreptându-mă spre uşa.

"Stai!" Strigă din dormitor şi in trei secunde a coborât, mirosul său îmbietor amețindu-mă.

"Cum te-ai îmbrăcat aşa repede?"

"Hai să te duc la facultate." Spuse, dându-şi ochii peste cap.

***

"Mulțumesc." I-am zâmbit timid şi m-am aplecat să-l sărut.

"Acum puteai să stai cu mine." Îmi spuse.

Eram înca în maşină în faţa facultății.

"Ce o să faci azi?" L-am întrebat uitându-mă în ochii săi.

"Am ceva de făcut cu Marc." Spuse sec. "Când vin să te iau?"

Cred că e important, mi-a spus o dată că Marc intervine numai în anumite situații.

"La 2." I-am spus şi cu un ultim sărut, am ieşit din maşină.

Prima oră era chimie.

Puținele cunoştințe pe care le aveam aici, m-au întrebat unde am fost şi cum am reuşit să lipsesc atât.

Restul orelor au fost plictisitoare, însă am realizat că uitasem aproape tot ce am învățat.

Ultima oră este literatură, ora mea preferată pentru că discutam de carțile pe care le-am citit cu mult drag.

Auzeam colegii şuşotind cum că am avea un nou profesor în timp ce m-am aşezat în prima bancă.

Toată clasa s-a ridicat în picioare cand nou-venitul a intrat. Am făcut ochii mari.

"Carlo?!" M-am trezit exclamând.

"Bella. " Îmi vorbi. "Mă bucur să te revăd." Îmi facu cu ochiul înainte de a-şi întoarce privirea spre clasă, prezentându-se.

Carlo este profesorul meu de literatura? Cum va reacționa Daimon?

"Cât de bine arată!" Şopti o colegă puțin prea tare.

Fetele se holbau în timp ce puținii băieți se uitau la el cu invidie.

"Părerea ta, Cerise?" Întrebă Carlo.

Oh, la naiba.

"Car...care a fost întrebarea?" M-am bâlbâit.

"Consideri că Catherine a procedat corect negând sentimentele sale fața de Heathcliff?"

Nu ştiu de ce, dar simțeam că acest subiect are şi o tentă personală.

"Eu..."

Înainte să pot răspunde, am fost salvată de clopoțel.

Carlo a mârâit, aruncându-mi o privire nervoasă. Ce e cu el?

"Rămâi." Îmi vorbi rece.

Am executat comanda, strâmbându-mă când m-am întors spre el.

Sunt sigură că Daimon mă aşteaptă.

"Bună Carlo." I-am zâmbit.

"Cine era băiatul care te-a adus la şcoală? Într-un Ferrari?"

"Uhm.. iubitul meu. M-ai urmărit?"

"Să spunem că doar te-am văzut. Nu mi-ai spus nimic despre asta în Italia."

"E mai complicat." I-am marturisit. "Ne-am împăcat."

Oftă uşurat.

"Am crezut că ai pățit ceva. "

"Sunt bine." I-am spus. "Trebuie să plec."

Am apucat clanța uşii ieşind din sală şi pe urmă din facultate.

În fața mea, câteva fete slabe chicoteau şi vorbeau cu Daimon. El părea neinteresat. Mi-am simțit obrajii înroşindu-se din cauza furiei.

"Ce maşina!" Spuse una dintre fete referindu-se la Ferrariul de care stătea rezemat iubitul meu.

Când m-a vazut, un zâmbet frumos s-a aşternut pe chipul său.

"Daimon!" Am exclamat şi mi-am făcut loc printre oameni, aruncându-ma puternic în brațele sale. M-a prins şi a râs, sărutându-mi părul.

"Hei, iubito."

Da! E al meu fetelor. Vedeți?

Am urcat în maşină urmată de Daimon.

"Deci, unde mergem?" Am spus, entuziasmată.

"La Marc." Toți vor să te vadă.

Bătaile inimii mi-au accelerat dramatic la ultima mea întâlnire cu Marc.

Am intrat în apartamentul fratelui său, Daimon fiind în spatele meu.

"Unde e toată lumea?"

"Cerise!" Mai multe voci au spus laolalta, ieşind de nu ştiu unde.

Muzica s-a auzit în încăpere şi eu m-am speriat un pic la zgomot.

Kate, Marc, Lauren, Vasyl, chiar şi Kennedy, erau acolo, plus alți oameni necunoscuți. Dar cel ce mi-a atras atenția a fost Carlo care se uita atent la mine.

"Surpriză, iubito. " Îmi şopti Daimon la ureche, înconjurându-mi mijlocul cu brațul său.

"Cerise." Se apropie Carlo de mine.

Acum înțeleg de ce a reacționat aşa la facultate. Îl cunoaşte pe Daimon şi credea că mi-a făcut rău. Asta înseamna că şi Carlo lucrează murdar?

Am zâmbit neştiind ce să spun când brațele lui Kate s-au încolacit în jurul gâtului meu.

Am îmbrățişat-o strâns.

"E ziua ta cea bună." Îmi spuse.

"Aşa se pare." Am răspuns.

--------

Capitol bonus! Mulțumesc, din nou, pentru toate voturile şi comentariile. Înseamnă mult pentru mine.