Gânduri negru pe alb

Antiteză

Mă pierd uşor între trecut şi prezent
Am ajuns în stadiu de om fără vreun sentiment.
Toate mi-au fost zdrobite, fără remuşcări
Lovituri una după alta, mii de frustrări
Reproşuri,jigniri, oamenii cu mii de fețe
Ale căror cuvinte mi-au făcut inima să înghețe.
Dar zic Stop! Stop de la viață şi de la durere
Acest cocktail de pastile îmi creează plăcere
Morbidă aş putea spune, aştept să mă sting încet
Moartea îmi scoate inima otrăvită din piept.
Inima bate atât de încet, încât se stinge
Pe față se preling sute de lacrimi de sânge
Plutesc printre amintiri şi nimic nu regret
Rugămințile de iertare mi-au lăsat un gust sec.
Nu mai simt nimic,dar fără să vreau, simt tot
La exterior sunt vie, în mine bătând un suflet mort.
Am sperat că prind vreo fărâmă de sinceritate
O fărâmă de adevăr, puțină luciditate
În cuvinte, dar mi-am dat seamă că sper degeaba
M-au folosit şi au plecat după ce şi-au terminat treaba.
Toți sunt nişte şerpi deghizați în 'prieteni"
La cea mai mică problemă, în jurul tău nu e nimeni.
Iubesc să fiu singură, să nu fiu tratată cu indiferență
Fără să ofere, vor să primească deferență.

Nu mai sunt proasta de altădată.
Am renăscut şi am revenit cu o altă față.
Nu mai există milă în suflet şi nici fericire
Am fost scuturată zdravăn şi am trecut prin dezmeticire.
Mă trezesc din acelaşi coşmar şi îmi iau doza zilnică de melancolie
Din suferința celor care se încadrează într-o anumită catgorie.
Mi-am injectat în suflet cuvinte de fericire
Nu am nevoie din partea altora de aceea falsă iubire.
Incerc să merg prin foc pe propriile picioare
Să clădesc în mintea mea lumea unei "scriitoare".
Sunt un simplu fir de nisip în comparație cu mulți
Sunt doar o incultă în lumea lor de culți
Dar sunt EU. Cu bune şi cu rele, cu sentimente schimbătoare
Sunt 2în1, o incultă cu tentative de scriitoare.