Stă singur în grădină, roşu de furie.
Ar cere îndurare, dar este plin de mândrie.
Țepii nu îl mai ajută, ca odinioară
Îi vor împărtăşi durerea, dar spre seară.
Toți l-au părăsit, singur a rămas.
S-a pornit a plânge aşteptând al său ceas.
Va pierde totul, mâine nu va fi.
Ştiind că bujorul după el va domni.
E regele grădinii şi a fost tăiat.
După plecarea sa, toți l-au uitat.
Zace într-o carte, ofilit de vreme.
Acum nu mai plânge, acum nu se teme.
YOU ARE READING
Gânduri negru pe alb
PoetryPoezii pentru toată lumea. Nu sunt cine ştie ce, dar le aveam pe un caiet de vreo 3 ani. Aşa ca am zis "de ce nu?"...Deci...Lectură placută.
