Gânduri negru pe alb

Reverie

Respir. Alerg neîncetat prin minte
Vorbesc, şi,totuşi, nu mai am cuvinte
Aş vrea să pot împărtăşi cuiva
Melancolia din viața mea.

Tac. Şi totuşi aud cum se frâng
Mii de gânduri ascunse adânc.
Aş strânge tot într-un sertar
Sau să le vând unui cămătar.

Aud. Dar sunetele par îndepărtate
Se pierd în mintea mea precum nişte şoapte.
Aş urla, dar ceva mă ține.
Şi aleg să țin durerea în mine.

Simt. Dar totul pare diferit, schimbat.
Mintea tulbure, sufletul pătat.
Corpul mă trădează şi îmi joacă feste
Mintea îl acompaniază şi mă supun la teste.

Pierd. Şi totul îmi este smuls din suflet
Amintiri, fragmente, sclipire de poet.
Am jucat la cacealma, dar degeaba
Timpul şi-a recuperat prada.

Mă usuc. Mă ofilesc sub lumina lunii
Se crapă poarta spre lumea rațiunii
Ma zbat în agonie şi vreau să mor
Am căzut în plasa timpului înşelător.