Cu fire de abis

Capitolul 5

     Ziua mult așteptată a venit! Astăzi are loc ședința foto a celor doi așa-ziși îndrăgostiți și toată lumea este entuziasmată – cu excepția mea. Nu știu cum voi reuși să îi privesc în ochi după cele întâmplate. Probabil totul va fi complet normal, așa cum a fost și cu Chava, care a reacționat mai bine decât mă așteptam la șocanta veste a aventurii dintre mine și Adyn. Credeam că va fi furioasă și că voi fi mustrată, însă a fost chiar entuziasmată. „ Nu îmi pasă dacă este sau nu ceva între voi. Doar imaginează-ți cât vor crește vânzările!", zicea creatoarea de modă și radia de fericire. Bănuiesc că asta înseamnă să vezi mereu partea plină a paharului. 

     În orice caz, articolele s-au evaporat într-o săptămână, timp în care vorbele spuse de Bree nu mi-au dat pace. Nu aveam habar că Adyn și-a pierdut mama și aș fi preferat să aflu de la oricine mai puțin Bree. Mintea mi-a rămas fixată pe el și l-am analizat atât de mult, încât am senzația că îl cunosc de o viață. Totuși îmi este greu să cred că un om așa de prietenos ca este, în realitate, izolat și singur. Fiecare dintre noi se luptă la un moment dat cu propriile fantome ce ne bântuie sufletul până când devenim și noi una. Nu mi-aș fi imaginat că Adyn nu a reușit să le învingă.

     Odată ajunsă în fața clădirii în care lucrez, recunosc mașina neagră în stil SUV a domnului Renshaw și tresar fără un motiv anume. Mă grăbesc să intru și, deși ar trebui să mă îndrept fix spre biroul Chavei ca să nu îi întrerup tabieturile dubioase cu ceai și tarte, îmi permit să zăbovesc puțin pe hol în speranța că poate îl voi întâlni. Deznădăjduită, apăs butonul liftului pentru a ajunge la ultimul etaj al turnului, fără a uita să arunc o privire pentru ultima dată. Ușile metalice se închid și se deschid la fel de repede. O salut pe Sarah, asistenta de pe canapea, apoi intru în biroul șefei mele fără ezitare. 

     Spre marea mea surprindere, doamna Lee se află în spatele biroului ei opulent, care o face să pară cea mai autoritară și intimidantă persoană din univers. Ce caută aici la această oră necurată? Pe unul dintre fotoliile verzi, un bărbat cu un păr blond pe care l-aș putea recunoaște oriunde este poziționat încât să nu mă vadă. Își întoarce capul în momentul în care Chava îmi rostește numele supărată, pe un ton puțin ridicat:

  — Eram în toiul unei ședințe.

  — E în regulă, Marleigh. Dacă nu e cu supărare – spune și își întoarce pentru o clipă capul spre creatoarea de modă – poți să ni te alături. Ești mereu binevenită!

     Adyn îmi zâmbește larg, iar Chava își drege glasul, vizibil șocată:

  — Sigur, sigur, ia loc. 

     Las gustările pe o măsuță de sticlă și mă așez, ascultând curioasă. Pot vedea cum șefa mea este încordată, căci mâinile încrucișate de la piept îi trădează falsul calm. Și cu toate astea, nu îmi pot da seama care este cauza. Din câte aud, discuția este liniștită și lipsită de controverse, însă nu știu în ce a constat conversația dinainte și mă îndoiesc că mi se va explica. Totuși, în speranța că voi înțelege pe parcurs, continui să fiu atentă la fiecare cuvânt spus mai ales de Adyn.

  — Știu, Chava, îmi pare rău! Nu e vina mea, o putem scoate la capăt, suntem experți în asta, spune el pe un ton grav, apoi chicotește nervos. Voi vedea ce pot face și tu îți vei primi coperta.

  — Sper că așa va fi, căci altfel totul va lua o întorsătură urâtă.

     În câteva minute, totul se termină și în încăpere se așterne o liniște de neclintit. Adyn se scuză din nou, apoi iese afară, urmat de mine. Nu cred că șefa mea e tocmai bucuroasă că am lăsat-o singură, însă trebuie să verific ce face Adyn și, totodată, să aflu ce Dumnezeu se petrece! Mă grăbesc să îl prind din urmă și aproape că alerg când văd că ușa liftului în care urmează să urce se deschide. Îi zâmbesc rușinată când mă văd stând nas în nas cu el și dau un pas înapoi astfel încât îmi lipesc spatele de metalul rece.