Cu fire de abis

Capitolul 3

     Panica mi se trasformă treptat în furie, frustrare și puțină supărare. De ce se întâmplă toate aceste lucruri tocmai astăzi? Refuz să dau vina pe mine de această dată, căci sigura vinovată este natura omului de a-și băga coada în viețile celorlaltora. Dar, până la urmă, cu ce să se hrănească autorii revistelor de scandal dacă nu cu zvonuri false?

     Verific dacă printre numeroasele mesaje de pe telefon se află vreo noutate de la Chava, căci sunt mai mult decât sigură că ea va fi cea mai supărată, sau de la domnul Renshaw. Nimic. Niciunul dintre ei nu mi-a trimis vreo mustrare prin SMS, însă ziua abia a început. Încerc să îmi limpezesc mintea, gândindu-mă încă o dată că totul este o înscenare, o minciună atât de mediocră, încât până și un copil de gimnaziu ar putea să o inventeze. Cu toate acestea, există posibilitatea ca Bree să se încreadă în vorbele eronate ale zecilor de articole. Sinceră să fiu, dacă m-aș afla în locul ei, nu aș da dreptate bârfelor. Căci realitatea este că eu nu sunt un model internațional totuși și nu mă pot compara cu ea, deci nu ar trebui să aibă motive de îngrijorare. Adyn nici nu s-ar uita la mine când iubita lui este o fată ca Bree Sherman. 

     Respir profund în timp ce sper că toate sentimentele negative să îmi dispară, chiar dacă știu că e aproape imposibil. Mintea îmi zboară involuntar la Cosette. Oare ea ce ar fi făcut în această situație? Mereu știa cum să iasă din încurcătură și, uneori, mă ajuta și pe mine. Am nevoie de ea. Lacrimile mi se adună în colțurile ochilor și sufletul începe să mă săgeteze. Clipesc repede și des pentru a ține frâu micilor stropi de suferință care aproape îmi cad lin pe obrajii roșiatici. Trebuie să mă calmez, sora mea nu ar vrea să plâng. 

  — Fii tare, Marleigh! îmi spun în șoaptă, ca și cum m-ar putea auzi cineva, în timp ce mă uit în oglindă.

     Arunc telefonul pe pat și apuc un șervețel, apoi îmi șterg cu grijă lacrimile. Inspir și, ținându-mi respirația pentru câteva secunde, îmi pun pe buze un ruj roșiatic, nu prea îndrăzneț. Expir. Zâmbesc forțat și mă ridic de pe scaun. Îmi aleg hainele cu multă atenție, căci e o zi importantă și trebuie să arăt bine. Iau pe mine o rochie neagră pentru că nu pot da greș astfel, mă încalț cu o pereche de sandale cu toc și pot spune că sunt gata de plecare. 

     După ce verific de câteva ori dacă am încuiat ușa, mă urc în mașină și pornesc la drum. Deschid radio-ul, în speranța că îmi voi limpezi mintea și voi putea fi atentă la condus. Mă chinui să mă concentrez pentru câteva minute, ba chiar dau din cap pe ritmul unei melodii, însă vocile din capul meu sunt așa de puternice, încât acoperă orice sunet. Lovesc nervoasă un buton al vehiculului pentru a opri înșiruirea armonioasă de note și trag brusc pe dreapta. Gândurile sunt pe cale să mă copleșească, dar înainte să cântăresc prea tare lucrurile, deschid torpedoul. Mă uit la un flacon portocaliu și parcă aud cum mă strigă. Îl prind cu degetele și scot o pastilă rotundă și albă din el. O bag în gură și o înghit repede fără apă ca papilele mele gustative să nu sesizeze cât de amară este. Deja simt cum corpul mi se relaxează și mușchii eliberează fiecare urmă de tensiune, ca prin magie. 

     Douăzeci de minute mai târziu, părăsesc clădirea unei florării cu un buchet de margarete albe. Le-am ales după propria-mi preferință și tot ce pot să fac e să sper că și sărbătorita le va aprecia la fel de mult ca și mine. Aș fi putut să cumpăr trandafiri, așa cum mulți aleg să o facă, dar pe lângă faptul că probabil va primi sute de astfel de flori, nu pot dărui cuiva ceva ce mie îmi displace.

     Drumul până acasă la Adyn nu este întocmai scurt, așa că îmi ia aproape o oră să ajung, în funcție de trafic și cât de repede conduc. Petrecerea începe în mai puțin de două ceasuri, deci trebuie să mă grăbesc. Apăs accelerația lipsită de teamă, de această dată fără ca vocile să îmi recite poeme nemiloase despre tot ce am făcut greșit. Apăs accelerația dorind doar să scap de presiunea acestei situații. Apăs accelerația ca și cum, odată cu mica pilulă, o nouă eu a renăscut.