Cu fire de abis

Capitolul 4

     Nu mă opresc din fugit până când nu ajung la cea mai apropiată baie, ignorând persoana care mă tot strigă. Încui ușa și mă descalț de sandalele cu toc din cauza cărora picioarele mi s-au umflat. Îmi lipesc tălpile înfierbântate de gresia albă porțelanată și simt cum răceala ei mi se răspândește în tot corpul. 

     Cât de stânjenitor! Toată lumea se uita la mine într-un mod urât, cu o silă vizibilă în ochi. Nu îi învinovățesc, totuși, căci ei nu au de unde să știe că articolele publicate sunt doar vorbe în vânt, doar baliverne. Însă nu mai puteam să suport privirile critice la adresa mea. Aș vrea să știu ce gândește fiecare dintre invitați și să le schimb părerea negativă, să le explic că totul e o minciună.

     Mi-aș dori să plâng, să mă eliberez de tot amalgamul de sentimente pe care îl simt, apoi să îmi retușez machiajul și să mă întorc înapoi la petrecere, prefăcându-mă că nimic nu s-a întâmplat. Dar lacrimile refuză să îmi împăienjenească ochii, deci nu am decât să respir și să tot respir până când bătăile inimii mi se vor liniști îndeajuns cât să nu mai simt că pieptul îmi va exploda. 

     Până la urmă, după un cerc vicios de insirații și expirații  lungi, gândurile mi se aliniază într-o dreaptă parcă mai lungă decât orizontul. Oftez din nou, iar când sunt gata să mă îngrijorez pentru a suta oară pentru cel mai mic detaliu, un sunet înfundat răsună în baia imensă, formând ecou. Mă trezesc la realitate imediat ce realizez că cineva ciocănește în ușa dintr-un lemn negru:

  — Domnișoară Inch! Vă simțiți bine?

     Nu pot să asociez vocea cu vreun chip cunoscut, așa că nu răspund imediat. Îmi bat obrajii cu palmele pentru a căpăta puțină roșeață, căci mai mult decât sigur sunt atât de palidă încât pot fi confundată cu ușurință cu o stafie. Îmi afișez același zâmbet chinuit și apăs cu atenție clanța aurie. Privirea îmi cade asupra unui bărbat, deși pare prea tânăr pentru a fi numit în acest fel. Părul șaten, ondulat perfect îi conturează fața, creând o armonie ciudată între maxilarul ascuțit și buclele lejere. Îi observ privirea pătrunzătoare și irisurile de o culoare interesantă de albastru închis cum mă aținesc de la înălțime. Îmi înclin capul pe spate pentru a-i putea analiza fața mai bine, apoi, confuză fiind, întreb:

  — Scuze, te cunosc?

  — Nu încă, zice și zâmbește copilărește, astfel încât nu îmi pot da seama ce intenții are cu adevărat. Vă simțiți bine, domnișoară Inch?

     Mi se adresează formal, ceea ce mă face să scot un râset înfundat:

  — Bineînțeles, sunt în regulă. Îmi poți spune Marleigh, însă cine ești tu mai exact?

  — Oh, sunt Tayte, spune în timp ce își duce rușinat mâna la ceafă. Sunt unul dintre muzicieni, pianistul. Păreați obosită, supărată și, în urma celor întâmplate, aveți tot dreptul. Am vrut, totuși, să verific dacă sunteți bine. 

     Colțurile gurii mi se ridică. Cât mă bucur că mai există și oameni ce împărtășesc iubire într-un mod necontrolabil de pur! Dau din cap în semn de mulțumesc, fără să întâmpin nevoia de a folosi vreun cuvânt. Mă întreabă încă o dată cum mă simt și decid că pentru a-l scăpa de orice fel de urmă de îngrijorare, cea mai bună alegere este să mă întorc cu el la eveniment. Îl apuc de braț și mă ascund în cel mai îndepărtat colț al grădinii ca să evit alte răutăți gratuite.

     Petrecerea s-a terminat cu succes. Tortul a fost servit și, deși am refuzat categoric să mănânc, pot spune că fețele oaspeților au trădat plăcerea papilelor lor gustative. Muzica a fost perfectă, iar toată lumea părea a fi uitat deja de mine, în favoarea cuplului aparent foarte lipicios. Ore în șir le-am petrecut cu Tayte, discutând despre diverse subiecte. Am aflat, astfel, că este student în anul al doilea la o facultate foarte prestigioasă și că își dorește să devină doctor. Este, așa cum am presupus, foarte tânăr, având doar douăzeci de ani, însă modul în care vorbește și se comportă nu se potrivește cu tipologia unui tânăr de vârsta lui. Este foarte calculat și matur și știe cu exactitate ce vrea de la viață, în ciuda faptului că majoritatea celor de-o seamă cu el cunosc fiecare centimetru al cluburilor și sunt experți în băuturi alcoolice. M-a distras de la tot ce se întâmplă în mometul actual și chiar m-a făcut să râd de câteva ori. E un copil cu potențial și mi-ar face o plăcere nespusă să păstrăm legătura.