Traind printre amintiri

Capitolul 7:Si nici nu ma cunoaste..

M-am trezit speriata.Din nou am avut acelasi cosmar.M-am uitat la ceasul de pe noptiera si arata 7:34 AM. Nu are rost sa ma pun la loc sa dorm pentru ca nu voi reusi. Zilele acestea,Chloe sta la  Doamna Flores pentru a-mi lasa mie niste zile de odihna pentru ca am fost prea stresata in ultimul timp.Mai bine era si ea aici,aveam cu cine sa imi ocup timpul.La scoala e ca deobicei,nici acum nu pot sa cred ce a facut Derek.Ma gandeam ca e ca restul,dar dupa ce mi-a luat apararea,poate ii dadeam o sansa,dar el a distrus-o.Credea ca sunt jucaria lui,la fel ca restul,o persoana fara sentimente.M-a durut foarte mult acel lucru.Zilele urmatoare a incercat sa isi ceara scuze,dar eu nu l-am bagat in seama.E prea mult!

M-am imbracat sport si luandu-mi mp3-ul m-am dus la alergat.Muzica imi zbiera in urechi.Pe strada nu era nimeni.Doar eu si gandurile mele.Alergand,parca simteam cum ma priveste cineva.Mi-am scos o casca din ureche si m-am uitat imprejur.Absolut nimic.Poate devin eu paranoica.Am continuat alergatul si la fel,am simtit aceeasi privire gaurindu-mi spatele,dar din nou,nimic.Nu stiu ce se intampla,dar in ultimul timp simt ca ma urmareste cineva.La fel ca si atunci in parc si alte dati,iar azi la fel.Poate doar mi se pare.Am continuat alergarea,facand un sprint pana acasa. Cand am ajuns acolo,am avut o surpriza:

-Ce vrei,Derek?am zis in timp ce incercam sa il ocolesc pentru a intra in casa.

-Cine e Aiden?

“-Ai vazut cum se uita la tine tipul de acolo?Sigur te place!

-Erica,vorbesti prostii!

-Ba nu!Te soarbe din priviri.Du-te si vorbeste cu el!

-Pentru?Oricum suntem aici doar in excursie.

-Si?E doar o aventura,spuse Erica facandu-mi cu ochiul si impingandu-ma spre acel tip.

Statea pe o banca si se uita la mine.Era frumos,pe drept vorbind.Blond cu ochii albastri.Nu cred ca era mai mare ca mine decat cu vreo 2 ani.Ce puteam sa ii spun?Nu sunt buna la asta.M-am intors din drum si i-am spus Ericai ca nu pot face asta.

-Bleaga ma esti,Lorin!Ce iti poate face?Doar nu te mananca.

-Si daca da?i-am spus eu scotand buza de jos in afara si facand ochii mari,de catelus.

-Bleago!Trebuie sa fac eu totul pentru tine.Vino!

-Erica,nu!

Dar degeaba,ea ma trase de mana in directia lui.

-Buna!Eu sunt Erica,iar ea e Lorin,prietena mea,ii spuse Erica tipului.Suntem aici in excursie si daca nu te superi,ai putea sa ne ajuti sa ajungem la monumentul nu stiu carui mosneag?Avem nevoie de puncte extra!

-Sigur!Apropo,eu sunt Aiden!spuse zambind tipul,adica Aiden.

Zambeste prea frumos!Mor aici!Erica ramase in spate si noi o luasem inainte.Parea chiar de treaba Aiden.”

-Cine?

-Aiden!

-Nu stiu despre ce vorbesti!Si acum,te rog,ai putea sa ma lasi sa intru in propria casa?Multumesc!

Din nou simteam ca ne priveste cineva,dar am ignorat acest sentiment.L-am ocolit si m-am dus spre usa.Dar pe bune ca nu poti scapa de baiatul asta.E ca un scai.

-De ce te comporti asa?

-Asa cum?l-am intrebat ridicand o spranceana.

-Ca si cum ai fi o tarfa.Tu nu esti asa!

Nu am zis nimic si am intrat in casa,inchizandu-i usa in nas.Chiar nu il inteleg.Acum cateva zile se comporta cu mine de parca as fi una,iar acum vine si imi spune altceva? Oricum,singurul adevar este ca sunt o tarfa.Doar am un copil din flori a carui tata nu se stie cine este.Sincer,nici eu nu stiu asta.Toti cei din jur au tot dreptul sa ma faca asa,chiar daca doare.Cum se spune,adevarul doare!Si inca cum!

Am auzit niste batai in usa.Era tot Derek:

-Te rog,Lorin,deschide usa!Vreau doar sa vorbesc cu tine!Vreau sa aflu adevarul,nu barfele pe care le spune toata lumea!Nu cred nimic din ce spun ei!spuse Derek bland de dupa usa.

Vorbea dulce cu mine,chiar daca ii trantisem usa in nas si ma comportasem urat cu el.Doar ca nu pot lasa pe nimeni sa patrund in interiorul meu.Nu vreau sa las zidul jos!E mai bine asa.Nu e nimeni ranit.Eu nu as mai putea suporta inca o lovitura.Au fost prea multe.Chiar daca primesc o multime de rautati din partea copiilor de la scoala,ele nu pot patrunde zidul, uneori apare o mica zgarietura sau crapatura, dar nu ajung sa il sparga si sa lase rani adanci care nu pot fi reparate.

Cand vroiam sa plec de langa usa,a inceput Derek sa vorbeasca:

-Stii,prima data te-am vazut in parc,te jucai cu fetita ta.Atunci nu stiam ca e copilul tau,ma gandeam ca e surioara ta mai mica si ca ai grija de ea.Si cand te-am vazut la scoala,imbracata in halul ala sau mai bine spus dezbracata,ma gandeam ca acea fata din parc are vreo sora geamana si ca sunteti total diferite una fata de cealalta pentru ca una este foarte dulce,pe cand cealalta exact invers.Sau atunci cand m-am ciocnit de tine in fata baii,erai foarte trista si pareai atat de fragila.La fel si la spital,aceeasi poveste.Nu inteleg de ce te ascunzi,de ce vrei sa pari altcineva!Nu esti cum spune lumea!Chiar daca nu stiu cum de ai un copil la varsta asta,esti foarte matura si cand ea a patit ceva,erai foarte ingrijorata si speriata.Te-am vazut cum stateai la patutul ei.Si in legatura cu acel sarut,imi pare rau! Vroiam doar sa demonstrez ca tu nu esti o tarfa,mai bine spus,restul fetelor din toata scoala sunt asta.Si in legatura cu acel bilet pe care mi l-ai lasat,daca tu chiar nu ma vrei pe langa tine,voi intelege,dar te rog,fii tu cea adevarata!

Cand am auzit acele cuvinte,mi-au dat lacrimile.Nici macar nu m-a cunoscut pana acum si stie cum sunt eu,de fapt,cum eram.Din toata chestia asta,nu am inteles care era faza cu biletul,nu i-am lasat nici un bilet.M-am intors cu fata spre usa si am apasat usor cleanta,dar cand am deschis nu mai era nici urma de el.

Eu cea adevarata?A trecut mult timp de cand nu am mai fost asa de fata cu oamenii.

“-Vreau ursul acela!strigam eu ca o fetita de 5 ani.

 -Dar nu pot sa il iau tocmai pe acela.La naiba!M-ai tinut de vorba si am pierdut timpul!

-Acel urs!

-Bineee!zise Aiden de-a dreptul exasperat.

Mai introduse o moneda in aparat si apuca maneta.Cand misca maneta,se misca si carligul.Carligul era chiar deasupra ursului si apasa pe un buton care du-se carligul in jos si reusi sa apuce ursul de picior si chiar cand se termina timpul,ursul picase in gaura,iar Aiden il apuca si mi-l dadu-se mie.

-Poftim,ursul tau!Acum esti fericita?

-Cea mai!luasem ursul in brate si il pupasem pe Aiden pe obraz.Acum vreau vata de zahar!

-Ma omori cu zilele!Adu-mi aminte sa nu te mai duc in parcul de distractii niciodata!

-Nu te aud!!am zis eu si am luat-o inainte.

Ii auzeam rasetul in spatele meu,ma facea fericita sa il aud numai cum rade.Cu el ma simteam foarte bine,puteam fi eu cea adevarata.”

Scrappy venise spre mine cu ceva in gura.Cand am intins mana sa ii iau obiectul,l-a lasat la mine in brate.L-am ridicat sa ma uit mai bine si era acel urs.