Traind printre amintiri

Capitolul 5.Cat mai departe posibil!

Ii simteam respiratia calda pe gatul meu,dar nu era cum ma asteptam.I se putea simti mirosul de alcool.Cand m-am intors,am putut observa prin lumina slaba a camerei ochii sai foarte rosii.Stiam ca trebuie sa plec de aici.Aveam corpul incordat. Mainile sale se plimbau tot mai mult pe corpul meu.Atingerile lui ma ardeau..Instinctul ma indemna sa fug.De ce nu l-am ascultat si cand m-a sunat?Pur si simplu urla in mine.Simteam ca ceva nu e in regula,dar nu i-am dat ascultare.M-a intors cu fata spre el si m-a sarutat apasat,eu incercand sa scap,dar m-a strans si mai tare de talie si aproape ca am ramas fara respiratie.

Un sunet s-a auzit si m-am trezit.M-am ridicat in sezut si eram toata transpirata.Am incercat sa alung acel „vis” din minte si m-am uitat imprejur.Inca sunt la spital,in sala de asteptare.Nu stiu cum,am adormit.Noroc ca au canapele aici,altfel muream de spate.M-am ridicat si m-am dus spre automatul de cafea sa imi mai iau o cafea.Nu mai am de gand sa adorm.

Cat a mai ramas din noapte am stat si am privit cum lucreaza asistentele.Nu prea erau urgente la ora asta. Era doar un tip care a incercat sa o impresioneze pe o fata si a facut niste salturi si a aterizat fortat si ei bine,i s-a facut praf calcaiul.Mare ti-e gradina Doamne!

A doua zi de dimineata,Doamna Flores a venit la spital.Nu stiu de unde a aflat,dar nu conteaza.Cand m-a vazut a venit spre mine si m-a strans puternic in brate.Zicea ca ii pare foarte rau ca nu a observat ca fetita avea febra si ca era cu gandul la intalniri la varsta asta,si ca era vina ei.I-am spus ca nu are nici o vina si ca totul este in regula.

Am schimbat subiectul si am intrebat-o cum a mers la intalnire.Cand mi-a raspuns avea aceeasi sclipire pe care a avut-o si cu o zi inainte.Batranelul,pe nume Joe,a dus-o la un film vechi de pe vremea lor,cu ceva romantic.Dupa film au mers la un restaurant unde au luat o cina romantica si au discutat tot felul de chestii.A spus ca in compania lui,timpul trece foarte repede si ca ar putea discuta despre orice,si ar vrea sa poata ingheta timpul in loc,pentru a nu se sfarsi nici un moment in compania lui.La finalul serii,a condus-o acasa si a sarutat-o usor pe obraz in semn de noapte buna.In timp ce ascultam,mi-au dat lacrimile.Totul e atat de frumos.Dupa ce i-a murit sotul,Doamna Flores a ramas singura,dar lucrurile s-au schimbat cand a aparut Joe in viata ei.

-Scumpo,de ce nu te duci acasa ca sa mananci ceva si sa te schimbi? Ai scoala dupa.

-Nu,nu! Nu am de gand sa ma misc de aici! Si in plus,nu o sa merg la scoala atata timp cat Chloe e intr-un pat de spital,i-am raspuns eu hotarata.

Degeaba a mai incercat sa ma convinga.Abia astept sa o iau pe Chloe acasa,sa o aud cum rade,doar sa o stiu acolo,fiind in perfecta stare.

***

Chloe a mai stat o zi in spital,iar apoi a fost externata.Era mult mai bine acum.Zambea cu cei cativa dintisori pe care ii avea.Era atat de adorabila!Am iesit din spital impreuna cu Chloe si Doamna Flores,iar afara ne astepta Joe.Am facut cunostinta cu el si e foarte de treaba.Si cel mai important lucru, o face fericita pe bunicuta aici de fata.Chloe,imediat a vrut la el in brate,iar el o gadila,facand-o sa rada.Cu Chloe stand calare pe umerii lui Joe,ne-am indreptat spre masina.Saptamana aceasta chiar nu am chef sa merg la scoala,sa aud toate comentarile lor patetice.Aceasta saptamana ii este dedicata in totalitate prichindelei.

In cele din urma am ajuns acasa,iar inainte sa ies din masina,Joe m-a oprit:

-Uite,stiu ca nu ma cunosti,dar nu ai dori ca tu,impreuna cu Chloe sa veniti cu mine si Flores la casuta mea de la mare?

-Va multumesc de invitatie,dar nu stiu..Ma voi mai gandi! i-am raspuns zambind

Dupa ce am coborat-o pe Chloe din masina,a inceput sa alerge dupa un catelus care trecuse prin fata ei.