Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku) II

Partea 1: Pregatirile

Naratorul povesteste

Au trecut deja 17 ani de cand lucrurile s-au linistit iar Sakura si Sasuke, alaturi de prietenii lor Hinata si Naruto au putut trai fericiti impreuna. Amandoua cuplurile au ajuns sa aiba o familie frumoasa si fericita.

In prezent, familia Uchiha este alcatuita din 5 membri: Uchiha Saki, in varsta de 14 ani si gemenii Uchiha, Masaru si Daisuke, amandoi iin varsta de 16 ani.

Familia Uzumaki nu se lasa nici ea mai prejos. Cu 9 ani in urma, aceasta avea trei membri, insa o noua Uzumaki a aparut in in viata celor doi parinti iubitori, care acum au doua fiice frumoase: Noriko, in varsta de 19 ani si  Masami, o fetita in varsta de 8 ani, blonda, cu ochii albastri.

Fratii Uchiha, alaturi de surioara lor si de mezina familiei Uzumaki invatau la acelasi liceu la care au invatat si parintii lor, care era tot odata si scoala generala. Noriko era studenta la facultatea din Konoha, ce se afla chiar langa liceu. Datorita acestui fapt, cei 5 se intalneau in fiecare zi.

Acum insa, nu scoala este prioritatea lor, ci pregatirile pentru sarbatori. Sunt proaspat intrati in vacanta de iarna si cu totii se pregatesc cum stiu ei mai bine, arunand din cand in cand un ochi catre peisajul alb de afara.

Saki povesteste

Stateam deja de o jumatate de ora singura in bucatarie asteptand ca mama sa isi faca aparitia, insa nimic. Il vedeam numai pe tatal intrand si iesind de cateva ori, fiind agitat, ca in fiecare an, din cauza perioadei acesteia si a pregatirilor.

Eu: Tata! Linisteste-te! Nu te mai agita atat!

Sasuke: Scuza-ma, Saki. Nu-mi sta in fire sa ma agit atat, insa perioada asta e foarte importanta pentru mine si vreau sa iasa totul perfect.

Am oftat.

Eu: Stiu…incercam doar sa te ajut sa te relaxezi putin. O sa fie totul bine.

Sasuke: Merci, scumpa mea!

Eu: Apropo…cand ziceai ca vine mama?

Sasuke: Ar trebui sa apara.

Eu: De ce ii ia atat de mult timp?

Sasuke: Conduce incet…ai vazut si tu ce zapada e afara.

Eu: Da…asta asa e.

Sasuke: Aa! Suna cineva la usa!

Eu: Sper ca ea e!

Tata s-a dus sa deschida iar eu am venit lenesa in urma lui. Pe usa a intrat mama avand un zambet larg ce ii arata vesnica stare de euforie.

Sakura: Am ajuuns!! Dar nu sunt singura!

In urma ei au intrat prietenii mamei si ai tatei, pe care ii iubesc ca pe rudele mele, Naruto si Hinata.  Am alergat catre ei sa ii intampin, insa m-am oprit cand am vazut cine este in spatele lor. Erau chiar Noriko si Masami. M-am bucurat extreme de mult sa le vad, caci le consider surorile mele, numai ca exista o mica problema. Urma binenteles sa ascult cateva comentarii venind din partea lui Masaru si a lui Noriko. Cei doi se ciondanesc mereu, dar nu cred ca se urasc. Par a fi un fel de prieteni-rivali. Habar n-am..nu ma pricep.

Eu: Ce-i cu voi pe aici?! exclam bucuroasa si uimita.

Sakura: Isi vor petrece sarbatorile alaturi de noi, draga mea!

Eu: Serios?! Asta inseamna ca vom impodobi bradul impreuna?

Noriko: Da! Exact asta inseamna!

Eu: Super!!

Daisuke: Ce se petrece aici? intreaba fratele meu mai mare coborand scarile nonsalant.

Eu: Uite cine a venit!

Daisuke: Naruto? Hinata? Cu ce ocazie pe aici?

Noriko: Vom petrece sarbatorile impreuna.

Daisuke: Adica…impreuna in aceeasi casa, pentru mai bine de doua saptamani, cu tine?

Noriko: Da.

Daisuke: Asta ar putea fi o problema… . Spune aproipiindu-se de mine ganditor.

Eu: Cum? De ce?

Daisuke: De asta!

Mi-am intdreptat privirea spre locul in care el arata cu degetul, acela fiind capul scarilor, unde statea Masaru cu gura cascata.

Masaru: Ce..se petrece..?

Noriko: Surpriza!!!

Masaru: Iar ai venit sa ne batem, Uzumaki?

Noriko: Fii serios! Esti cu trei ani mai mic decat mine! Nu ai nicio sansa sa ma bati!

Eu: Scorul e destul de strans totusi… . Orice ai spune, are si el cateva victorii.

Noriko: L-am lasat sa castige!

Masaru: Sigur.. .

Masami: S-Surioara…lasa-l in pace pe Masaru… . Nu ti-a facut nimic… ! rosteste sfioasa mititica de langa Noriko.

Daisuke: Masami are dreptate. Terminati! E perioada sarbatorilor si nu avem timp de prostiile voastre. Avem niste pregatiri de facut, un brad de impodobit si multa mancare de facut.

Eu: Nu te agiti prea mult, Daisuke?

Daisuke: Nu. Sunt doar calculat…vreau sa iasa bine totul si sa fie….mhhm, isi drese vocea, ca la carte.

Eu: Bine, bine…am inteles! Gata!! Toata lumea! La treaba! am strigat batand din palme pentru a le atrage tuturor atentia. Acestia au inceput sa rada dupa care s-au pus pe treaba.

Am mers impreuna in sufragerie, unde ne astepta un brad mare si frumos. Mama a adus in sfarsit cutiile cu decoratiuni si distractia a inceput. In familia mea, de sarbatori, in casa predomina culorile rosu si auriu, eventual si alb, ceea ce dadea un aspect deosebit casei si sugera multa elegant.

Odata ce bradul a fost gata, nu am putut rezista tentatiei de a canta cateva colinde in jurul lui, iar apoi sa ne apucam de copt prajiturele.

Miezul noptii ne-a gasit pe toti dormind in sufragerie, unii pe canapea, altii pe jos. Nu era chiar atat de comod pentru ce-i ce dormeau pe jos, insa aveam in noi buna dispozitie ce ne oferea tot confortul de care aveam nevoie.