My Strange Husband {Jeon JungKook}

<47>

^Perspectiva Jasminei^

,,Ce să nu-mi spună?"

Asta îmi mai lipsea acum. Un JungKook confuz și plin de mâhnire, stând în pragul ușii, privindu-ne suspicios pe amândoi.

Simțeam cum îmi picase cerul în cap. Ce avea să-i spun? Că sunt însărcinată cu copilul pe care el nu și-l dorea? Că i-am ascuns faptul că eram cât de cât conștientă de o posibilă sarcină?

Avea să-l enerveze asta la maxim și îl vedeam în stare să mă lase aici și să plece din cauza șocului.

Îl priveam speriată, cu sufletul la gură. Înăuntrul meu era o luptă între a-i zice adevărul indiferent de consecințe, și între a-i ascunde adevărul care nu va avea urmări bune.

Nici una din condiții nu era bună. Tot în dezavantajul meu era. Oricum el avea să se enerveze și să facă tărăboi din asta.

Îmi dreg vocea pentru a îndrăzni să spun ceva, măcar să mă bâlbâi. Dar decizia pică când, de brațul său ferm se agață două mâini feminine.

Privesc cu dispreț femeia ce îmi ținea soțul de braț, și care îi zâmbea cu atâta entuziasm. Și toate astea , de față cu mine. Îl privesc pe JungKook pentru a-i vedea reacția, iar dezamăgirea puse stăpânire pe mine când văd că acesta nu avea nici-o problemă cu apropierea dintre ei doi.

Dar aceasta fu singurul lucru care mă scăpase din a-i spune adevărul lui JungKook și din a preveni și împiedica acest subiect.

,, JungKook, de când nu te-am mai văzut!" exclamă femeia fericită, luându-l în brațe.

Era de înălțimea lui, frumoasă și aranjată. Părul prins într-o coadă strânsă, îmbrăcată într-o uniformă medicală, a-l cărui rang nu îl cunoaștem. Putea fi asistentă sau chiar doctoriță.

Nu-mi spune că asta e una dintre partidele sale de o noapte...

,, HeRa..." spune acesta cu o urmă de uimire pe chip

,, Eu mă voi retrage acum"

Doctorul reușise să-mi atragă atenția când acesta își drege glasul, făcându-mă cu greu să-mi iau ochii de pe cei doi.

Aprob din cap, după care, acesta pleacă.

OK, acum îmi poate spune și mie cineva ce naiba se întâmplă aici și ce e cu întâlnirea asta uimitoare dintre cei doi?

,,Doamne, JungKook, nu mă așteptam să te văd aici! " recunoscu aceasta cu același entuziasm în voce

,, Sincer, nici eu..."

JungKook râse subtil, privind-o. Nici măcar nu se uita la mine, iar asta îmi făcea inima să bată puternic.

Unde era acel JungKook schimbat și care nu mai avea interes pentru alte femei?

Încep să tremur când aceștia își aruncă zâmbete dulci chiar sub nasul meu. Eu, stăteam într-un pat din spital, cu copilul lui în pântece, cu dureri și amețeli, cu inima sfâșiată și dezamăgită pe când, el, o privea cu atâta admirație pe cea din fața lui.

Cum mai puteam avea acum încredere în el? Cum mai puteam să-i spun că sunt însărcinată cu copilul lui când gândul său tot la femei a rămas?

,, Ce faci aici? " întreabă JungKook, privind-o din cap până-n picioare

,, Lucrez aici" zâmbetul acesteia încă îi era prezent pe față și mă tem că nu voi mai rezista mult în fața unui asemenea spectacol

,, Lucrezi aici? " întreabă acesta, parcă uimit