My Strange Husband {Jeon JungKook}

<45>

^Perspectiva lui Taehyung^

O prind înainte să iasă pe ușă și îi capturez buzele într-un sărut posesiv menit să pedepsească. Momentul în care buzele noastre fac contact îmi trezește amintiri înflăcărate, și îi aduc capul mai aproape, înfășurându-mi brațele în jurul taliei sale.

Deși la început încearcă să se elibereze prin protestele slabe, cedează treptat atracției dintre noi și se lasă prinsă complet de moment.

Iși înfășoară mâinile în jurul gâtului meu și își plimbă degetele încet și cu mișcări circulante prin părul meu,făcându-mă să mârâi din nou.

Ce reușește să facă fata asta din mine?! Sunt doar la un moment distanță să nu o întind pe o masa goală și să fac ceea ce am vrut de când am revăzut-o.

Mă desprind din sărut doar pentru a-mi trage răsuflarea și pentru a privi în ochii acesteia mari și plini de aceeași dorință ca în noaptea în care am cunoscut-o.

,, Vino cu mine. La apartamentul meu, de data aceasta " șoptesc, complet captivat de chipul ei și, dându-mi seama că am creat o scenă într-un loc public.

După cum stau lucrurile în momentul de față, nu o voi lăsa să mă părăsească prea curând, așa că ar trebui să fie pregătită pentru că a devenit principala țintă a dorințelor mele.

,, Ce? Nu!" vocea ei protestează surprinsă, în timp ce încearcă să se smulgă din îmbrățișarea mea.

Totuși, nu o las să se îndepărteze de mine nici un centimetru. Eram hotărât ca atunci când o voi găsi să mă răzbun pentru toate nopțile nedormite și toate gândurile cu ea care îmi tulburau mintea însă, de îndată ce ochii mei au făcut contact cu chipul ei perfect modelat, nu m-am putut gândi la nimic altceva decât să-i rup hainele de pe ea. Mai ales, începând cu rochia asta!

,, Nu mă refuza.. " îi șoptesc, sărutându-i gâtul, realizând totodată cât de mult mi-a lipsit aroma dulce a parfumului ei.

,, Taehyung, nu. Asta nu e bine, plus că ai o iubită acasă și...." continuă să protesteze într-o voce slabă, corpul ei cedând încetul cu încetul atracției dintre noi

Nici nu am acordat atenție la restul propoziției după ce am auzit numele persoanei care m-a rănit atât de tare de pe buzele ei provocatoare.

O readuc la tăcere cu un sărut tandru și zâmbesc când protestele ei ajung să se transforme în gemete înfundate.
Dacă de la noaptea petrecută împreună nu am mai vrut deloc să mă distrez cu Lisa în pat, acum sunt mai nerăbdător ca niciodată să o fac cu această fată.

Buzele mele continuă să le miște pe ale sale cu energie și foame. Îmi plimb mâinile dornice pe coapsele ei, până ajung la locul în care rochia îi acoperea o părticică din pielea ei fină. Cu o dorință uimitoare, îmi strecor mâna pe sub rochie, dar Jennie mă împinge din îmbrățișare.

Îmi rețin mârâitul enervat și încerc să nu-mi las iritarea să iasă la iveală.

,, Nu. Trebuie să ne orpim. Asta..." gesticulează spre spațiul creat între noi ,,Orice ar fi asta nu poate continua"

Încerc în zadar să găsesc niște cuvinte precise pentru a o convinge că orice ar fi asta, trebuie să continue. Dar foamea pentru a o atinge din nou devine o barieră pentru a mai putea gândi clar și logic.

,, Jennie, de ce te împotrivești propriilor tale dorințe? "spun, înaintând un pas scurt în direcția ei. ,,Pot să văd foarte clar în ochii tai că și tu îți dorești același lucru. Chiar și de la distanța asta îți pot simți corpul cum tremură din cauza atracției dintre noi" termin cu o privire intensă, făcând încă un pas spre ea.