Mi-am anesteziat simțurile, să nu mai pot cunoaște ceva
Să uit de iubire, și să rămân singur, fără amintirea ta
M-am transformat într-un android biped cu chip de om
Oricum nu mai reușeam să dorm, ce rost să-ncerc s-adorm ?
Degeaba-ncercam să închid ochii, tu îi țineai deschiși
Acum degeaba îi ți deschiși, eu vreau să-i inchid
Nu are rost să mai mint, am doi ochi, amândoi triști
Inima tristă, captivă, părăsită și sufletu-n ea e captiv
Eu, te rog, pătrunde-mi în suflet, și distruge-mi ființa
Te rog pătrunde-mi şi în inimă, și durerea mi-o curmă
Ajută-mă să nu mai exist, elimină din lume credința
Și din iubire să nu mai rămână vreo urmă de fărâmă
Blestemată mi-e soarta, și mă blestem pe mine
M-am pierdut că te-am pierdut și ne-am pierdut
Mă uit pe mine, încercând să-ți fac lobotomie
Și blestem, în ceasul uitării, orice nou început.
CITEȘTI
Două Zile Și O Viață
Poetry"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
