La umbra nucului bătrân,
Amintirile-mi vin rând pe rând
Unu vine, unu pleacă, dar cine stă ?
Toți pleacă, dar nu și din inimă
Totul e efemer, nimic nu rămâne neschimbat
Și sufletul, dintre toate, e cel mai afectat
Schimbarea, în sine, înseamnă durere
Și cu timpul, nu mai vrei să ai parte de plăcere
Tu chiar crezi că îi pasă timpului de noi,
Sau că nu ajungi singur din doi voi ?
Cred că te înșeli foarte amarnic
Ce se întâmplă în lume e de-a dreptul jalnic
Eu știu cât e ceasul, chiar dacă timpul stă pe loc
Și știu foarte bine că sufletu-mi e mort
Și nu mai poate fi resuscitat, oricât ai încerca
A murit și el, precum ne-a murit iubirea
YOU ARE READING
Două Zile Și O Viață
Poetry"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
