Atât de multe lacrimi am în ochi, oceane
În minte, tot plânsul tău pe care îl știu
Mă pierd prin spații temporale și atemporale
Și oricât aș vrea, nu-mi găsesc liniștea-n pustiu
Un ocean de emoții adunate la mine în inimă,
Și un gând nescris apare dintre ruine,
Inima pe care doar glasul tău o animă
Și schimbă-n divin, gânduri meschine
Câteodată am impresia că nici nu sunt,
Mă pierd, viu fiind, printre cadavrele nedecedate
Și în minte am mereu același gând :
Unde se duc emoțiile nedeclarate ?
La apus de răsărit privesc asfințitul cerului,
Dar știu că la ziua ajunge și cea mai lungă noapte
Mă las cucerit de lumină, nu pradă întunericului
Și de mâine, promit, că trec direct la fapte
YOU ARE READING
Două Zile Și O Viață
Poetry"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
