Yeontan//Vkook✿

185

Toată lumea îl aplauda pe Jimin.Jungkook scoase telefonul să facă niște poze dar brusc văzu toate mesajele de la Jin.

Jungkook Pov.

Inima mea s-a oprit în loc.Jeonsan era la spital.I-am prins mâna lui Taehyung și l-am tras afară "Kook spectacolul încă nu s-a ter-".

"Trebuie să mergem la spital".

Am intrat în mașină și am pornit cu cea mai mare viteză.Fiecare osișor din corpul meu tremura,mici lacrimi căzând involuntar pe obrazul meu."Jungkook ce s-a întâmplat?"

"JEONSAN E LA SPITAL ,ASTA S-A ÎNTÂMPLAT".Ochii mei au fost inundați de lacrimi."Jungkook..."

Toate gândurile rele îmi treceau prin minte.Am oprit mașina și am coborât,intrând în spital cu cea mai mare viteză."JUNGKOOK AȘTEAPTĂ-MĂ" .Îl auzeam pe Taehyung cum țipa după mine dar nu mă întorceam.Eram prea concentrat să ajung la salonul lui Jeonsan.

L-am zărit brusc pe Jin și am fugit la el."Unde e?"

"Jungkook calmează-te"

"AM ÎNTREBAT UNDE E JEONSAN".Atunci un doctor își făcu apariția "Tu trebuie să fi tatăl lui Jeonsan"

"Unul dintre ei"."Putem vorbi în biroul meu.Urmați-mă".

Taehyung a rămas afară cu Jin și eu am intrat cu bărbatul în birou."Domnule Jeon..pot să vă întreb câtă atenție îi acordați fiului dumneavoastră?"

"încerc să îi acord cât de multă atenție pot.Dar mai mult stă la buncii lui"

"Și credeți că asta e normal?Uitați nu vreau să vă panichez dar fiul dumneavoastră suferă de o formă minoră de anxietate.Și dacă nu vă ocupați acum de el o să aveți probleme mai mari în viitor".

Da,tocmai am aflat că copilul meu suferă de anxietate.Totul din cauza mea.Ești un idiot Jungkook.

"Pot să îl văd?"

"Sigur.Puteți să îl luați acasă după ce semnați niște foi".

Am aprobat din cap și l-am urmat pe doctor.Jeonsan era pe pat și se juca cu un ursuleț primit probabil de la asistenta care era cu el."Hei Jeonsanie".

"TATIII"

I-am simțit mâinile micuțe în jurul meu.Lacrimile mele și-au făcut apariția și l-am strâns în brațe.Voiam să par tare în fața lui însă nu puteam.Am lăsat toate lacrimile să curgă."T-tati ești bine?"Mâinile lui micuțe mi-au șters ușor lacrimile de pe obraz.Brusc am simțit o pereche de brațe mari în jurul meu "nu mai plânge de față cu el".Taehyung mi-a mângâiat ușor părul și l-a luat pe Jeonsan în brațe.

M-am așezat lângă ei pe patul de spital "Haideți să mergem acasă".

Amândoi au aprobat.

~~~~~

Jeonsan adormise la fel și Taehyung.Era probabil 10 noaptea și eu eram în bucătărie încercând să îmi adun gândurile.Am oftat și mi-am dus mâinile în păr "ești un tată oribil Jungkook.Poate Namjoon avea dreptate când mi-a spus că nu sunt pregătit".

M-am ridicat și am mers în camera lui Jeonsan.M-am așezat lângă el și i-am mângâiat părul."Îmi pare rău micuțule.Știu că am greșit.Știu că sunt un monstru.Dar vom trece peste asta ...împreună".

Tipul trecea destul de repede iar eu tot nu dormeam.M-am decis că o să recuperez fiecare secundă pierdută cu băiețelul meu.

Începând de acum.

~~~~

Puteam să aud cum păsările cântau afară și soarele strălucea.Aveam cearcăne și nici durerea de cap nu lipsea."tati".Jeonsan se uita la mine inocent "Da puișorule"

"De ce nu dormi cu tati Tae?"

"Am vrut să stau cu tine"

"Îți era frică de monștrii de sub pat?"

Am râs la inocența lui "Da,Și știam că ei se tem de tine pentru că ești cel mai puternic prinț".

"DA".Micuțul se aruncase pe mine și îmi pupă fruntea "Acum ești protejat de toți monștri".

Am râs și după ochii mei s-au închis adormind.

Autoarea Pov.

Jeonsan își luă păturică și îl înveli pe Jungkook "Hmmm e prea micuță".Se duse în camera lui Taehyung și luă pătura de pe șaten " Jeonsan,dulceață,ce faci?"

"TATI ARE NEVOIE DE PĂTURĂ"

Taehyung râse și îl ajută pe Jeonsan să care pătură ,Yeontan mergand peste tot după cei 2.

Privirea lui Taehyung se schimbă când îl văzu pe Jungkook cu cearcăne și așa slăbit.Îi sărută fruntea și îl luă pe Jeonsan în brațe."Îl lăsăm pe tati să doarmă.Hai să facem clătite "

Taehyung Pov.

Aflasem și eu de starea lui Jeonsan însă preferam să nu vorbesc despre asta.Dar am observat că pe Jungkook l-a afectat destul de grav vestea.

"Tati" gândurile mele au fost întrerupte de Jeonsan care mânca ciocolata pentru clătite "Tati Kook se simte bine?"

"Da dulceață,e bine".Am încărcat să zâmbesc.

"Tu îl iubești pe tati?"

"Mai mult decât orice.Dar ce e cu întrebarea asta".Jeonsan zâmbi fiind murdar de ciocolată pe la gură "Am vrut doar să mă asigur".

Încă mă gândesc că Jeonsan știe să iubească mai mult decât o fac eu sau Jungkook.De ce?Pentru că el gândește cu inima nu îi pasă de conflicte,de micile greșeli,tot ce știe este să iubească.

L-Am strâns în brațe și am zâmbit "Tu,Jungkook și Yeontan o să fiți în suflețelul meu pentru totdeauna "