Yeontan//Vkook✿

177

"Jungkook îmi pare rău"

"TAEHYUNG NU PLECA"

"DIN CAUZA MEA TOATĂ LUMEA TE RĂNEȘTE"

"PREFER SĂ FIU RĂNIT DECÂT SĂ TE PIERD".

Micuțul brunet tresări și se ridică în șezut.Se uita pentru câteva minute în jur ca să înțeleagă că era la spital.Se uitase la Taehyung care dormea dus le un scaun de lemn de lângă pat.

Jungkook Pov.

Mi-am îndreptat privirea spre mâinile mele....erau...pline de vânătăi.

Taehyung părea să tremure.Am luat pătura și l-am învelit.

Atenția mi-a fost captată de ce vorbea prin somn.Am încercat să înțeleg ce spune.Eram destul de aproape de el când deodata a țipat "NIMENI NU SE ATINGE DE JUNGKOOK".Am tresărit.Nu știam ce se întâmplă.Tot ce îmi amintesc e că am fost cu el la club seara trecută.

"Bună dimineața domnule Jeon".O femeie destul de bătrână a intrat în salon.Cred ca era o asistentă.Am salutat-o și eu."Ți-am adus medicamentele,ai amețit destul de tare seara trecută".Am luat pastila care avea un gust oribil.Am vrut să o vomit dar am zâmbit și am înghițit-o.După ce femeia a plecat m-am decis să îl trezesc pe Taehyung.

"Taehyungie".I-am sărutat ușor fruntea și i-am mângâiat obrazul."mhm "

"Putem să mergem acasă?"

Atunci Taehyung a deschis ochii și m-a tras într-o îmbrățișare. "JUNGKOOKIE EȘTI BINE"

"T-Taehyung ma doare "

"Scuze nu am vrut.Mă duc să vorbesc cu doctorul și după plecăm."

Îl așteptam pe soțul meu să se întoarcă.Stăteam la marginea patului,picioarele mele se legănau în fața și în spate.

" Bună Jungkook".O fata brunetă a intrat în salonul meu.Am crezut că era o altă asistenta.S-a apropiat de mine...mult prea aproape.Doar într-o fracțiune de secundă am simțit buzele ei lipite de ale mele.Șocul a fost prea mare pentru mine ca să pot reacționa în vreun mod.

Taehyung Pov.

Alergam de fericire spre salonul lui Jungkook.Doctorul a spus că pot să îl iau acasă.Lângă ușă lui Kookie stătea un bărbat bine făcut.Rahat.Nu din nou.A încercat să mă oprească să intru însă contacul plumnului meu cu fața lui l-a lăsat inconștient.

Fața mea s-a schimbat când am văzut curva aia sărutându-l pe Jungkook. Sângele îmi fierbea prin vene.Îmi venea să distrug tot și toate din calea mea.

Am prinso de păr și am trântit-o pe jos.I-a zâmbit."Oh Taehyung ce sur-"

"IEȘI AFARĂ"

"Am venit doar să îmi cer scuze de la Jun-"

"IEȘI DRACULUI DE AICI PÂNĂ NU TE SCOT PE GEAM.DACĂ ÎN URMĂTOARELE TREI SECUNDE NU DISPARI TE CALC ÎN PIOARE AICI ȘI ACUM CLAR?".Yura nici nu a mai stat pe gânduri și a luat-o la fugă plângând.

M-am întors spre Jungkook.Se uita la mine.Mai avea puțin și plângea,fiecare osișor din corp îi tremura."T-Taehyung eu...eu nu am v-vrut a venit aici și...IARTĂ-MĂ ".Atunci micuțul meu iepuraș a început să plângă.

M-am dus repede la el și l-am îmbrățișat.Am început să îi mângâi ușor părul ca să îi calmez suspinele."Kookie,nu este vina ta,tu nu ai făcut nimic,eu sunt vinovat că nu mi-am terminat treaba când a trebuit.Acum uite,mergem acasă și totul va fi bine,îți promit".

Jungkook a zâmbit și m-a sărutat.

Nimeni nu te va atinge cât eu sunt aici

Nici măcar cu un deget

Îți promit