Dansând cu diavolul

v.nu te opri din respirat

bi, ăsta e capitolul dedicat ţie drept mulţumire că-mi eşti mereu inspiraţie.

v. nu te opri din respirat

Îţi îneci plămânii în fum ca în prima noapte când mi-ai învârtit mintea printre degetele tale lungi. Mă rog să te dezechilibrezi de pe pervazul ferestrei, să aluneci în noapte şi să-ţi zdrobeşti toate oasele de asfaltul cald. Poate atunci aş avea un motiv real să te plâng şi să dansez cu diavolul.
Privirea ţi-e un mister mai mare ca un desen de-al lui Dali, dar eu nu sunt o altă fiinţă târzie care încearcă să te înţeleagă. Urăsc expresia superioară pe care o ai când mă studiez şi ochii tăi bruni luminează a răutate. Eşti putred şi eu sunt doar o altă marionetă în piesa ta preferată.
Înşfac o ţigară şi mi-o sprijin între buze, deşi nu am mai făcut asta niciodată. Vreau să-ţi demonstrez că sunt destul de curajoasă şi că tinereţea-mi vibrează prin vene. Totul devine sufocant după primul fum şi încep să tuşesc disperată. Lacrimi furioase îmi coboară pe obraz şi te aud chicotind ca un nemeric ce eşti.
Aş vrea atât de tare să-ţi smulg rânjetul ăla idiot de pe chipul tău perfect.
Mă tragi mai aproape şi-mi presari sărutări pe umeri, cât eu elimin ultima urmă de fum din sistemul meu respirator. Lumea se învârte cu mine, dar tot încerc să te dau la o parte, doar că ai degetele încurcate în materialul negru al tricoului meu. Îmi şopteşti ca unui copil prosţut:  

— Iubito, nu-mi încerca obiceiurile proaste. Ne aducem pieirea în modul diferite. Tu consumi dragoste. Nu crezi că asta e mai nociv?

Mă sprijin de tine pentru că mi-am pierdut echilibrul în urmă şi te las să-mi susuri cuvinte ce se risipesc odată ce se face zi, iar tu dispari.