Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ultima femeie țăcănită de pe lumea asta, a fost și este tocmai mama mea, dar nu credeam vreodată că voi mai întâlni încă o nebună precum ea. Se pare că piticul de grădină este, într-adevăr, cea mai mare durere a mea în fund de acum.
Cu părul brunet cârlionțat, cu doi ochi asemeni lichiorului și cu înălțimea ei cu mult sub mine, pot spune că m-am lăsat deja cucerit de către aceasta.
— Acum poți spune că arăți ca protagonistul filmului Aquaman, îmi zâmbește ca o nebună, simțindu-mi tricoul deja lipit de piept din cauza apei.
— Pui de drac ce ești! exclam destul de amuzant, dându-mi jos tricoul fără rețineri, exact în fața ei.
Nu m-am dat niciodată la o parte să-mi folosesc abilitățile mele de bărbat, dar în preajma lui Baylee simt nevoia s-o fac. Nu prea știu cum aș putea s-o impresionez, iar atunci îmi rămâne doar asta de făcut.
Însă nu-mi explic de ce aș vrea s-o impresionez, căci fata asta m-a călcat pe bec astăzi cum nu a făcut-o cineva în toată viața.
Bine, cu mici excepții.
Poate chiar sunt un idiot și gândesc ca restul tipilor care își folosesc trupul ca armament dar, sincer, inteligența mea nu e atât de strălucitoare ca s-o dau gata cu limbaj academic sau cu cine mai știe ce.
Am fost mereu elevul ăla chiulangiu, dornic să facă altceva decât să stea și să învețe. Mi-am petrecut timpul cu tata, mergând la pădure și învățând munca silvică. Așa am ajuns să ador pădurea și să vreau să urmez afacerea tatei, furnizând lemne chiar și pentru fabrica de mobilă a orașului.
Nu sunt vreunul din frații mei mai mici, chiar dacă lumea se așteaptă să îmi continui studiile abandonate și să absolv cu o diplomă și licență într-un domeniu plictisitor.
Revin asupra creței de un metru și-o speranță, zărindu-i rânjetul superior și demonic în același timp, dar care dispare în doar câteva secunde, la vederea pieptului meu dezgolit și puțin ud.
Trec pe lângă ea pentru a stoarce tricoul, însă nu pot să nu observ cât de prinsă este în vrejele mele sau ale pieptului meu, căci nu-și mai ia privirea de acolo.
Dacă o surprind atât de hipnotizată de dotările mele, simt că e timpul meu să-i arăt că nu mă las mai prejos decât aceasta. Îi iau încet din mână furtunul, întorcându-l domol în așa fel încât să fie și ea în starea în care mă aflu eu. Când apa începe să țâșnească pe trupul său, bruneta se trezește la realitate și începe să țipe, dând din mâini și din picioare de zici că ar fi vreo rață.
Cred că, atunci când merge la piscină, e gata să se înece și la apă mică, la cât de micuță și fragilă e, ca să nu mai zic de neajutorată în acest moment.
— Oprește! se smiorcăie precum un copil mic și nu pot să nu chicotesc la auzul vocii sale subțiri.
Are glasul unui mielușel, iar cu părul ei cârlionțat chiar ai zice că e o mielușică.
