Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oups ! Cette image n'est pas conforme à nos directives de contenu. Afin de continuer la publication, veuillez la retirer ou télécharger une autre image.
— Stassie! mârâie deloc încântat de cele spuse acest bărbat pe care, în mod normal, n-aș vrea să-l numesc așa. Iarna sunt utile pentru că nu-ți pătrunde frigul în corp.
Ni se adresează nouă, dar uitându-mă lung la el și neschițând vreo grimasă pe moment, parcă îmi vine să încep să râd din nou de acesta. Iar dacă eu sunt în starea aceasta, ceilalți mă întrec. Mai ales McKenzie, căreia gura nu-i tace nici măcar o secundă.
Totuși, trebuie să-mi chestionez prietenul cu privire la plimbarea de grup prin pădure, e posibil ca nebuna să-i fi îndesat vreo creangă pe undeva. Și nu are multe găuri prietenașul meu scump și drag.
— Ar trebui să-mi pară rău de rușinea sa, dar n-o fac.
Șoptește Baylee și o aud doar eu, deoarece e ridicată pe vârfuri și mi-o spune mie, abținându-se să nu râdă.
Abia acum realizez că sunt în continuare la bustul gol, dar cu puloverul meu într-o mână, iar cealaltă e postată pe talia fragilă a minionei crețe.
— Karma-i pedepsește pe cei cu un caracter de prisos, intervenția lui Mc nu aduce decât a realiza probleme și a tulbura apele.
Pe cât de răcit e Demetrius, pe atât de iritat este pe șatenă, încât ar vrea ca toate bacteriile existente să i le teleporteze ei. McKenzie nu pare să fie afectată de cele spuse cu voce tare, nici când roșcata aproape că-i sare în spinare și e pregătită s-o tragă într-o păruială de zile mari.
— Te fac una cu zăpada, gură spartă ce ești! trece la amenințări Stassie.
Noroc că Jaxon e cel care îi anticipează mișcările verișoarei sale, pe care o cuprinde cu brațele de talie și o menține stabilă înainte ca aceasta să-și înfigă degetele în podoaba sa capilară.
— Așa, ține morcovul vitezoman departe de mine, decoloratule! Asta dacă vreți să îl îngrijesc zilele astea pe bunicuțul Fulton.
Jur, o pungă de popcorn ar fi utilă în clipa asta, dar dacă aș pleca doar câteva secunde, aș rata explozie după explozie de vorbe aruncate.
Nici nu prevăd cum va avea să fie această vacanță, dar sper ca Anul Nou să aducă pacea de care avem cu toții nevoie. Bine, unii dintre noi chiar au nevoie de așa ceva.
Din cele auzite, prietena zurlie a lui Baylee este infirmieră la spitalul orașului, de asta și se oferă în a-l îngriji pe snobul de Fulton, care acum intră înăuntru cu Stassie și Jaxon, cele două rude de sânge păstrând o distanță de acesta.
Nimeni nu vrea să devină bolnav în momente de acest fel, mai ales că așteptăm cu toții ziua de treizeci și unu decembrie, când vom fi plini de euforie.
Noaptea dintre ani e și ultima în care mai putem să ne distragem de lucrurile ce ne fac rău, să fim mai buni și să realizăm momente despre care vom vorbi chiar și peste ani.
