Strigând după ajutor

Doisprezece

      - Cred că ar fi timpul să ne ridicăm, Josh va ajunge curând, rosti Ferras, deşi nici el nu îşi dorea să facă asta.

     - Nu vreau să mă mişc, îi răspunse ea, molcotit.

     Îi sărută pieptul, ascunzându-şi capul în scobitura gâtului său. Se simţea mai mult decât bine. Era fericită şi se bucura din plin de fiecare moment petrecut cu cel de care se îndrăgostise. Ferras îi mângâie părul şi îi ridică bărbia pentru a o putea privi în ochi. Audrey îi zâmbi dulce, ridicându-şi capul doar câţiva centimetri pentru a-şi putea lipi buzele de ale lui. Nu şi le mişcau. Fata doar îşi apăsa gura de a sa, lăsând căldura lui s-o invadeze.

    - Aş sta cu tine aici pentru o eternitate, dar chiar trebuie să ne ridicăm dacă nu vrem să o păţim.

     Oftând, Audrey se ridică leneşă de pe el, dând pătura la o parte. Sesiză imediat zâmbetul plin de satisfacţie de pe chipul lui Ferras, aşa că roşeaţa îi apăru în obraji în următoarea clipă. Îşi acoperi sânii cu mâinile, întorcându-şi capul într-o parte. În acelaşi moment, se ridică şi Ferras în şezut, cuprinzând-o în braţe şi apucând-o de încheieturi pentru a-i da mâinile la o parte.

     - Ştii că eşti superbă, aşa că nu mai face asta, rosti băiatul, plasând un ultim sărut pe umărul ei gol.

      Se ridicară din pat, luându-şi hainele de pe jos. Audrey se împiedică de câteva ori, iar asta doar pentru că avea încă acel sentiment de euforie care nu-i permitea să gândească tocmai limpede. Ferras râse de ea, dar îl ignoră. Nu-i venea să creadă că făcuse dragoste cu el. Nu-i venea să creadă că petrecuse nişte momente atât de intime cu el, în patul ei. Avea să fie cu capul în nori pentru o perioadă de timp, gândindu-se doar la asta.

     - În cât timp ajunge Josh? se interesă, trăgându-şi tricoul pe ea.

     - Cam în cincisprezece minute. Cum te simţi? zâmbi el.

     Audrey se uită atent la el şi simţi cum corpul îi fierbe din nou. Îşi trase şi pantalonii pe ea, apoi se apropie de Ferr, aproape lipindu-şi pieptul de al lui.

     - Mă faci fericită, îi spuse scurt.

      Îi luă mâna şi o aşeză pe obrazul ei. Ferras o privi adânc în ochi, observând cum aceştia deveneau umezi. Îi mângâie chipul şi o strânse într-o îmbrăţişare călduroasă, rămânând aşa pentru câteva minute.

       În următoarea zi, când Ferras merse să lucreze ca de obicei, fu plăcut surprins să o găsească acolo pe Amber, vechea lui colegă.

      - Hei, frăţioare, nu te-am mai văzut de-un secol, îl salută ea, îmbrăţişându-l.

      - Amber, ce cauţi aici? se interesă el, zâmbind bucuros.

      După-amiaza aceea era una răcoroasă, aşa că Ferras era îmbrăcat cu un hanorac gros. Oscar cânta lent la vioară, iar un cuplu dansa pe muzica lui. Asta îl făcu să zâmbească, imaginându-se pe el şi pe Audrey.

      - L-am rugat pe Adam să mă lase pe mine în locul Amandei. Nu o voiai pe ea, nu? se amuză fata, ştiind cât de toantă era uşuratica aceea care se ţinea tot timpul după Ferras.

      - Nu, Doamne, mulţumesc, nici nu ştii cât mi-ai lipsit aici, îi răspunse el, îndreptându-se spre o masă pentru a lua comanda.

       La pauza de prânz, când cei doi reuşiră să respire puţin, se aşezară în bucătărie pe două scaune. Celălalt coleg al lor ieşise afară pentru a fuma, în timp ce ei înfulecau resturi de mâncare de acolo.