Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 9 - Rochia

Eram agitat din cauza apropierii ei, așa că am întors capul spre ea, apoi am simțit ceva moale apăsând buzele mele. Momentul nu a durat mult pentru că aceasta a sărit ca arsă din brațele mele, cu mâinile puse peste buze. Ca să nu par dubios, prima mea reacție a fost să râd. Se pare că acestă reacție a liniștit-o, ba chiar a început să râdă și ea. M-am ridicat din fotoliu și i-am spus că vreau să merg la baie. Cred că m-am privit în afurisita de oglindă minute bune. Ne-am sărutat... Chiar ne-am sărut. Chiar dacă a fost pentru 2 secunde, totuși, s-a întâmplat. Sunt mai fericit decât atunci când am aflat că sentimentele mele pentru Erica sunt reciproce...

BROOK P.O.V.

Am rămas înțepenită în balconul tipului pe care adineauri l-am sărutat accidental. Nu știu fac așa mare tam-tam pentru un sărut de copii de grădiniță, doar ca pur și simplu nu am mai simțit așa ceva când sărutam pe cineva. Îmi atingeam buzele încontinuu cu un zâmbet mic pe față. M-am îndreptat spre sufragerie, unde era el, vorbind la telefon. Am ascultat precaută și mi-am dat seama că vorbeau de o petrecere.

- O petrecere? Vreau și eu!

- Brook, taci! Nu aud ce-mi spune.

- Ești cu gagici, boss! spune persoana de pe celălalt fir.

Râd copios la spusele persoanei, apoi încep să mă prefac că eu și Justin suntem într-o partidă încinsă pe fundal.

- Frate, trebuia să îmi spui că ești "ocupat" și te lăsam, spune sarcastic persoana.

- Te sun eu mai târziu, spune Justin enervat.

Apelul ia sfârșit, și înainte ca Justin să spună ceva despre prestația mea, îi spun:

- De ce nu mi-ai zis că mergem la o petrecere?

- Nu e o petrecere, e balul de absolvire al unui prieten bun, și mă invită și pe mine. Credeam că nu îți plac genul ăsta de "petreceri" cu rochii elegante și parteneri la patru ace.

- Păi să știi că prea mă încântă ideea să port o rochie.

Acesta râde ușor, și își freacă mâinile, uitându-se în jos.

- Și... ai o... parteneră?

Justin pare surprins de întrebarea mea, apoi se freacă leneș la ceafă și îmi spune:

- Defapt... nu, nu am.

- Prietenul tău nu te lasă ?

- Nu..

- Atunci cum faimosul gagicarul fermecătorul valorosul Justin nu a găsit o parteneră deja?

- Păi, mă gândeam..

Era foarte fâstâcit și nervos. De obicei, el nu e așa. Apoi, ochii mi s-au făcut mari de uimire când mi-am dat seama cu cine vrea să meargă.

- Justin, nu. Nu... nu îmi plac genul ăsta de petreceri, plus că nu aș vrea să te vadă lumea cu așa o "fată" la bal.

- Poftim? Ești cea mai amuzantă și de treabă fată pe care o cunosc, mi-ar face plăcere să merg cu tine.

Mi-a luat mâna în a sa, și m-a privit adânc în ochi, zâmbind.

- Fie, accept! Însă dacă mă vezi în geacă de piele, blugi strâmți și bocanci, nu e vina mea.

Îl privesc cum râde ușor la gluma mea, ador să îi văd zâmbetul.

*

Balul e peste 5 ore și eu încă hoinăresc prin mall în căutarea unei rochii. Cine m-a pus oare să merg la balul ăsta? E mai mult decât bătaie de cap. Am probat zeci de rochii care îmi plăceau pe umeraș, dar nu și pe mine. Știam că lui Justin îi plăcea roșul, așa că eram în căutarea unei rochii roșii. Tot tacâmul era acasă. Geanta, pantofii erau pregătiți, însă rochia lipsea. Până când am văzut în vitrina unui magazin cea mai frumoasă rochie roșie cu putință. Era fară bretele, lungă până în pământ, cu spatele gol și cu un spațiu gol în față pentru vederea piciorului drept. Am intrat rapid în magazin, am căutat mărimea mea și mi-am făcut drum spre cabina de probă. Magazinul era destul de gol, sincer, doar 3 persoane erau în magazin, printre care eu și casiera.

- Asta sunt... eu?

Când am îmbrăcat rochia, refuzam să cred că eu sunt cea din oglindă. Pe rochia aia scria "cumpărat" deja. M-am uitat la preț, apoi toată fericirea s-a scurs pe apa sâmbetei. Costa 439 de dolari. Nici măcar jumătate din preț nu aveam la mine. Am ieșit tristă din cabina de probă, unde un alt client m-a întrebat:

- Ce se întâmplă? Nu-ți vine bine?

- Nu, rochia e superbă, și îmi vine superb, doar că prețul nu mai e așa superb.

- Dă-mi să văd, scumpo! ... Oh, da un preț destul de costisitor.

Clientul s-a uitat înduioșat la mine, apoi m-a întrebat:

- Câți bani ai la tine?

- Nu..nu cred că ar trebui să îți spun asta.

- Am cumva față de hoț? ... Așa credeam și eu. Acum spune!

- 200 de dolari.

Acesta își scoate portofelul din buzunar, și scoate din el niște bani.

- Uite aici toți bani de care mai ai nevoie pentru rochie.

- Nu pot accepta asta! spun eu uimită de gestul străinului din fața mea.

- Iai și cumpăr-o. Am văzut cu câtă ardoare te uiți la ea.

Încă uimită, am luat banii din mâna omului și am spus:

- Mă voi revanșa. Nu știu cum, dar o voi face.

Străinul se uită uimit spre mine, apoi zâmbește. Am ieșit din mall repede în căutarea unui taxi. Mai aveam 3 ore până la bal și durează o oră până ajungem la el. Am auzit că au angajat și un cântăreț faimos, însă nu vor să ne spună cine, vom afla în această seară. Când am ajuns acasă, primul drum a fost spre baie. Mi-am spălat părul și corpul repede, apoi mi-am uscat claia de păr din cap. Nu știam să îmi fac părul pentru un astfel de eveniment, așa că singura mea soluție a fost... mama.

- Nu mi-ai mai cerut să îți fac părul de la sfârșitul clasei a treia.

- Nu mă pricep în chestii femeiești.

- Parcă am născut un băiat în corp de femeie.

După o oră jumătate, părul meu era ondulat și lăsat pe spate cu ajutorul ondulatorului, iar machiajul meu era pur și simplu perfect.

- Wow, mamă! Nu știam că ești hairstylist și make-up profesionist.

- Asta pentru că de-abia mai stai pe acasă, cu părinții tăi.

- Nu începe. Nu am chef de asta acum.

Mama a ieșit tristă din camera mea. Chiar dacă mă doare să o văd așa, nu am timp să o aud cum mă ceartă, apoi să ajungem să ne smiorcăim în brațele celeilalte. Mi-am luat minunata rochie pe mine, am vârât telefonul și portofelul în geantă și mi-am încălțat pantofii.

- Brook, rochia asta... e superbă! În 17 ani, însfârșit văd o pată de feminitate în copilul meu!

- Nu-i adevărat ! spun eu parcă rupând ușa în bucăți cu privirea, așteptând ca Justin să își facă apariția.