Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 2 - Lacrimi

Apoi, am aruncat lama la coșul de gunoi de sub chiuvetă. M-am dezbrăcat și am aruncat și hainele în coșul de rufe murdare, apoi am dat drumul la apă să curgă în cadă. În baie, avem o oglindă din cap până în picioare. După ce am aruncat hainele, m-am privit în ea. Era absolut încredibil cât de multă tristețe poate aduce aspectul fizic. Eram mai grasă decât toate fetele din clasa mea. M-am urcat speriată pe cântarul de lângă cadă. O lacrimă a curs peste cifrele ce urmau să mă întristeze și mai tare. Am șters-o cu degetele de la piciorul stâng și am văzut două cifre, care deși strânesc agitație adolescenților, mie îmi stârnea tristețe. Aveam 69 de kilograme, mă mai îngrășasem un kilogram de luna trecută. Cum era posibil? Nu mă atinsesem de dulciuri nici cu privirea si băgam în mine o groază de legume. M-am enervat așa de tare, însă baia pe care urma să o fac mă liniștise. Am auzit clanța de la ușă scârțâind. Era mama.

- Mamă, ce faci aici? Nu vezi că fac baie? spun eu revoltată.

- Așa, și? Nu sunt mama ta? Nu sunt și eu femeie? De când nu mă mai lași să te văd dezbrăcată?

- De când nu mai am 10 ani.

- Ai plâns cumva? Ai ochii foarte roșii.

- Fă mai repede ce vrei să faci și pleacă mai repede ! am strigat eu. Nu plâng, știi foarte bine asta !

- Bine, bine... Am venit doar să iau rufele.

Mama a luat coșul de rufe și a plecat din baie, lăsând în urma sa o briză răcoritoare. Da, am plâns, și nu sunt mândră de asta. Și chiar dacă aș face asta, în niciun caz nu i-aș spune mamei... sau oricârei persoane de pe Pământ. Am ieșit din cadă și am scos dopul, apa urmând să dispară mai repede decât o shaorma în mâinile Oanei Roman. Mi-am uscat părul, am luat un prosop pe mine și am pășit ușor pe gresia rece până la mine în cameră, unde, un om normal s-ar îmbrăca în pijamale fiindcă da, am ajuns acasă la 17, am ieșit din baie la 21... da, în fine. Însă pentru mine, 21 e ca ora 14. M-am îmbrăcat cu niște blugi strâmți negri, și un maieu larg alb cu Nirvana scris pe el cu negru care îmi lăsa la vedere sutienul negru. Mi-am întis un pic părul cu placa și apoi am ieșit să îmi iau converșii albi care la cât de murdari erau, deveneau maro și jacheta mea de piele neagră cu ținte, când ajunge tata acasă de la muncă.

- Unde pleci la ora asta? îmi spune ele nervos și calm în aceelași timp.

- Nu trebuie să-ți dau ție explicații ce, cum și unde fac !

- Măcar să știu unde le spun polițiștiilor că ai fost dimineața următoare, când te dăm dispărută.

- Haha, ce haios, spun cu juma' de gură. Mă întorc într-o oră.

- Un sfert de oră.

- Jumătate.

- S-a făcut.

Și am zburat pe ușă. Îmi luasem doar telefonul și cheile de la apartament, uitasem cu totul și cu totul care este scopul plecării mele, anume fumatul. Am uitat țigările și iarba în geantă. Fac pariu că ai mei o să o controleze și iar îmi țin morală până la 1 noaptea. Am coborât la etajul 3, eu stând la 5, și am bătut la apartamentul 20. Da, sunt câte 5 apartamente pe etaj. Dacă numeri și parterul, la etajul 3 sunt de la 15 la 20 motherfucker. Eu stau la 28. Săracii vecini de la 27 și 29. În fine, lăsăm matematica. Wow, Brook, știi să înmulțești 5 cu 4, mai ales vecinii lui 28, cu siguranță îți iei notă de trecere la mate. Am bătut la uşa lui, şi ca de obicei, era aproape dezbrăcat şi singura bucată de material care îl acopăra mai avea puţin şi cădea. Se vedea că dormise, ca de obicei, avea părul său brunet ciufulit până în tavan. Cu o mână se sprijinea de tocul uşii, iar cu cealaltă se freca la ochiul stâng. S-a uitat la mine şi a văzut că sunt eu, apoi s-a dat la o parte să intru. M-am trântit pe canapeaua sa, ca de obicei, nefăcută şi am băut încet din cafeaua de pe măsuţa lui, cred că veche de vreo 2 zile.

- Ce faci la ora asta aici Brook?

- Ora asta? De când ora 9 seara a devenit aşa de târziu?

- Ştii doar că pentru mine orice oră e bună pentru dormit.

- Da, dar dacă stai să dormi toată viaţa, fără să te bucuri de tinereţe, o să regreţi.

- Am 21, mai am timp.

- Nu se știe niciodată.

- Pe bune acum, nu ai mai venit la mine de cinci zile, nu cred că scopul tău este să mă mustrezi că nu-mi trăiesc viața.

- Uite ce e, nu mai am deloc marijuana, spun eu în timp ce mă uitam cum îşi punea pantalonii săi de pijama.

- Deja?

- Da... Nu vreau mult, până în 40 de dolari.

- Ţi-o dau poimâine, ai noroc că mâine mă întâlnesc cu băiatul ăla, însă îmi aduci banii mâine.

- Mâine?... Of, ăăă, pot după 17?

- Cred că dorm la ora aia deci da.

-Okey...

Mă uit la ceas şi văd că e deja şi 40.

- Tre să plec, mi-e foame!

-Ok, noapte bună !

- Da da. Hai pa!

Îl pup pe obraz cu ardoare şi înainte să plec, îmi trage o palmă la fund.

- Justin, perversule!

Mi-a zâmbit pervers, apoi am trântit uşa. Când am intrat la mine în apartament, ca de obicei, ai mei au terminat masa, numai mâncarea mea a rămas pe masă. Ştiam că s-a răcit şi am pus-o un minut la microunde. Tata a venit şi a început să mă certe din nou, probabil de ce nu am venit când a zis el, însă eu mâ gândeam cum să fac rost de banii pentru Justin. Nimic nu îmi dădea nicio speranţă, părinţii mei aveau la bani cu tona, însă ţineau să îmi dea 40 de dolari pe lună... PE LUNĂ!!! Şi ultimii 40 de dolari pe care îi primisem fuseseră înainte cu 2 zile, pe care îi cheltuisem pe un tricou. Nu aveam nicio idee cum să fac rost de bani până în 17, şi dacă nu îi duceam până mâine, Justin avea să se vadă cu acel băiat peste încă 2 săptămâni, iau eu turbam după 12 ore fără marijuana. Însă ce urma să fac pentru bani a fost foarte dureros.

Ştiu că nu am mai scris de mult, sper ca această poveste să devină mult mai populară, deci dacă vă place, nu ezitaţi să le-o arătaţi şi prietenilor. :)