♫ Can't believe your packin your bags, Tryin so hard not to cry. Had the best time and now its the worst time, But we have to say goodbye ♫
El: Hei! Cum a decurs?
Ea: Aşa mai zic şi eu, salută şi tu omul înainte să treci direct la subiect.
El: Ha, m-am învăţat minte. Nu o să se mai repete, promit.
Ea: Mulţumesc. E bine să ştiu că nu mai eşti psihopatul de la început.
El: Aham.
Ea: Ups, scuze. Dar chiar te comportai ca unul.
El: Şi tu oare? Nu făceai crize de isterie?
Ea: În fine, hai să nu mai depănăm amintiri...
El: Da, ai dreptate. Deci...?
Ea: Deci ce?
El: În legătură cu fratele tău...
Ea: Ah, da... Prost. Nu i-am găsit adresa. Am stat aproape toată noaptea trează ca să caut mai multe date despre el, dar nimic...
El: Haha, mă aşteptam la asta.
Ea: Hei, asta a durut!
El: Dar nu trebuie să-ţi faci griji. Am găsit eu!
Ea: Adresa?!
El: Exact!
Ea: Da? Dumnezeule, ce bine! Eşti eroul meu, jur!
El: Aha, mulţumesc. Mă simt flatat.
Ea: Aşa şi trebuie. Oricum, ai de gând să-mi spui sau nu unde stă?
El: Locuieşte pe Bulevardul Folsom, casa cu numărul 58.
Ea: Mulţumesc mult!
El: Dar...
Ea: Dar ce?
El: Dar trebuie să-mi promiţi că nu vei pleca după el. Nu acum. Mai trebuie să aştepţi.
Ea: Cum... Cum aş putea să mai aştept?
El: Mai aşteaptă câteva zile.
Ea: De ce?
El: Nu pot să-ţi spun acum... E mai complicat. Dar nu pleca încă.
Ea: Îmi pare rău. Nu pot să mai aştept. Trebuie să mă întâlnesc cu Mason, pentru ca apoi să o găsim împreună pe mama, pe Daniella.
El: Dar nu poţi. Nu acum. Ai încredere în mine.
Ea: ...
El: Te-am ajutat atâta timp. Eu am fost cel care ţi-a spus toate aceste lucruri. Fără mine, nici până acum nu ştiai că defapt eşti adoptată. Ascultă-mă măcar acum şi nu pleca.
Ea: Însă e şansa mea. Mâine voi lua maşina şi mă voi duce la adresa pe care mi-ai dat-o. Am şi notat-o pe un carneţel.
El: Uită adresa pe care ţi-am dat-o. Uită pentru următoarele două zile. După asta, poţi să-ţi aminteşti vrute şi nevrute, dar...
Ea: Nu. Te rog, nu mai insista. Am stabilit. Mâine plec la drum.
El: Tu nu mai insista să te duci.
Ea: De ce?
El: Uhm, eu nu...
Ea: Revenim la stadiul de dinainte? Secrete, minciuni? Haide, Arthur, am crezut că am trecut de această etapă. Că suntem prieteni.
El: Suntem.
Ea: Atunci de ce nu mă laşi să mă duc? De ce mi-ai dat adresa dacă nu îmi dai voie?
El: Îţi dau voie. Peste două zile.
Ea: Şi dacă mă duc mâine, ce se va întâmpla? Iar mă ameninţi? Cynthia, Meredith...? Cine urmează? Ce ai de gând să le mai faci?
El: Dar nu...
Ea: Uite, ştii ceva, nu mai îmi pasă. Nu mă mai interesează. M-am săturat pur şi simplu. Mă doare fix în cot şi în alte locuri indecente de ce le vei mai face. E şansa mea să o întâlnesc pe mama. Ok? Şi nu îmi vei lua tocmai tu şansa asta. Dacă Doamne-Fereşte mâine dă o maşină peste mine şi nu mai apuc să o întâlnesc niciodată? Mă pui să aştept două zile, dar poate în aceste două zile se întâmplă ceva şi va fi deja prea târziu. Nu pot să ratez şansa asta.
El: Te rog.
Ea: Îmi pare rău... Sincer... "Apel încheiat"
Acesta este pen-ultimul capitol de dialog, dragilor... Voi ce credeți, Beea/Jenny îl va asculta pe Arthur și nu o să plece după Mason, sau va fi încăpățânată și se va duce să-l caute?
YOU ARE READING
Necunoscutul
Teen FictionAceastă carte conţine doar dialog, exceptând epilogul. Din cauză că folosesc doar dialog, capitolele vor fi destul de scurte. O să mă străduiesc să postez câte două capitole în fiecare vineri şi marţi. Sper să vă placă povestea şi să lăsaţi comenta...
