Apelul XVII

3.9K 269 32
                                    

 Can't believe your packin your bags, Tryin so hard not to cry. Had the best time and now its the worst time, But we have to say goodbye ♫

El: Deci, ai vorbit cu Mark?

Ea: Wow, ce direct ai fost! Da, am vorbit cu el.

El: Păi, şi ce a spus?

Ea: Ămm.. da. A confirmat că sunt adoptată. A părut ceva dezamăgit la început, nu se aştepta să-l întreb. Dar mi-a răspuns. Nici nu m-a întrebat de unde am aflat, ceea ce m-a scăpat de multe interogatorii şi întrebări jenante. Şi totodată răspunsuri jenante în care îi explicam că un necunoscut mi-a dezvăluit adevărul despre familia mea...

El: Deci e jenant să vorbeşti despre mine, dar cu mine nu este? Mai ales după ce mi-ai cerut ajutorul...

Ea: Hmm. Stai să mă gândesc. În primul rând, e cam jenant să vorbesc şi cu tine, ca să fiu sinceră. Şi în al doilea rând, ar fi fost cam ciudat să-i zic "Păi da, am aflat de la unul Arthur. Mă sună de câteva zile încoace cu număr ascuns, cică cu scopul de a-mi transmite aceste informaţii. Şi, în caz că aveai de gând să întrebi, tot ce ştiu e că are între 20 şi 69 de ani şi îi plac revistele porno". Sunt convinsă că i-ar fi plăcut răspunsul meu!

El: De unde ştii că-mi plac revistele porno?

Ea: În primul rând, oricărui bărbat îi plac. Şi în al doilea rând, niciodată nu ai negat asta.

El: Ei bine, neg acum.

Ea: Prea târziu...

El: Oricum, te-ai lămurit că eşti cu adevărat adoptată?

Ea: Da, ai avut dreptate...

El: Ok. Atunci, ne mai auzim mâine!

Ea: Ce, stai! Deja închizi?

El: Ooo, deci acum vrei să vorbeşti mai mult cu mine.

Ea: Sunt în căutare de informaţii despre mama mea, ce nu înţelegi?

El: Timpul pentru conversaţia noastră s-a terminat. Îmi pare rău. "Apel încheiat"

Vă mulţumesc enorm pentru numărul mare de lecturi, nu credeam vreodată că am să ajung până aici. Anunţ pe oricine comentează.

Şi nu uitaţi şi de cartea mea "After you died", am pus al doilea capitol.

NecunoscutulWo Geschichten leben. Entdecke jetzt