Apelul XIX

3.4K 258 12
                                    

♫ Can't believe your packin your bags, Tryin so hard not to cry. Had the best time and now its the worst time, But we have to say goodbye ♫

Ea: Mda, ce mai vrei?

El: Se pare că te-ai cam trezit cu faţa la cearşaf.

Ea: Da.

El: ... Aham...

Ea: Nu am chef de tine acum.

El: De ce?

Ea: Prima oară ai zis că vrei să mă ajuţi. Să o găsim pe Daniella. Şi acum, gata, te-ai răzgândit? Nu realizezi că de asta poate depinde viitorul meu? Nu e o ruşine să ai un şef. Te rog, mult de tot, dă-mi să vorbesc cu el. Mă poate ajuta.

El: Dacă nu am niciun şef, nu am cum să te las să vorbeşti cu el. Adică, cu cineva inexistent. Gândeşte logic.

Ea: ...

El: Haide, eşti în regulă? Am ceva să-ţi spun...

Ea: Nu.

El: E important. Serios... Cel puţin aşa cred. Nu ştiu cu exactitate la ce te aştepţi tu...

Ea: Dacă e ceva important, îmi trece...

El: Nu, vreau să ştiu sigur că teci peste toată bosumflarea asta a ta. Nu am de gând să-ţi mai spun chestii dacă nu cooperezi. Şi vreau să încetezi să creezi că am vreun şef, pentru că nu am.

Ea: Tu eşti cel care nu cooperează, helău!

El: În fine.

Ea: ...

El: Deci..?

Ea: Ok, ok. Nu ai niciun şef, cum spui tu.

El: Bine. Am încredere. Dar dacă te mai superi şi faci fiţe de generală când vorbesc cu tine, am încheiat toată această "relaţie" dintre noi şi te las baltă. Îţi procuri singură informaţiile, şi crede-mă că nu e uşor deloc să găseşti o persoană practic "dispărută".

Ea: Mama e dispărută?!

El: Nu, nu este. Dar nu cred că este din oraş. Distanţa fiind mare şi informaţiile foarte puţine, este... pe limbajul tău, aproape dispărută.

Ea: Bine, am înţeles... Însă se pare că de data asta tu eşti cel morăcănos. Ce-ai păţit?

El: Nu am păţit nimic, numai că uneori eşti foarte enervantă şi nu vreau să mă comport de parcă aş vorbi cu un copil de doi ani.

Ea: Dar nu...

Căsuţa vocală: "Apel încheiat"

NecunoscutulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum