E mai 2015, e miez de noapte.
E ora-n care pot spune tot ce m-abate,
E ora-n care inima mai tare bate.
Nu e insomnie, e terapie
Îmi las inima să scrie
Și-mi pun tot sufletul în poezie.
Îi spun nopții să mă ia de la periferie,
Să mă ducă pe o insulă pustie.
Îi cer doar o foaie de hârtie
Să mă lase să pictez cu o pensula vie
O mulțime de versuri
Cu milioane de sensuri
Furate din alte universuri.
Nu ma întorc, mă las dus de val
Iau un pahar,
Și-l umplu cu vise făcute accidental.
Cred foarte mult în ele
Şi peste viitor mă văd printre stele
E una din dorințele mele
Să fac ceva, să fiu diferit
Că deja mi s-a acrit
Să văd același model de om linguşit.
Și ştiu că până sus e mult de mers
Tre' să o iau pe jos, că n-am bani de Mercedes.
Prefer să închei aici acest vers
Pentru că soarele răsare
Şi trebuie să-mi iau ghiozdanul în spinare
Să mă-ndrept spre o nouă zi obositoare.
CITEȘTI
Lumea de dincolo
PoetryUn volum cu poezii ce va fi actualizat periodic cu noi publicații. Sper că, într-un final, acestă carte va avea și un format fizic.
