Sunt între patru pereți care tot strâng,
Am scotch la gură, parc-aș fi nebun
Pleoapele-mi cad, începe un taifun.
Iau pixul de pe jos și-l strâng
În mainile prinse de cătușe acum.Mă zbat să ies, să fiu mai bun
E vraiște tot, n-am cum să mă adun
În jurul meu e plin de praf şi fum.
Corpul începe să mă doară
Cad peste mine picături de ceară
Clachez şi nu e prima oară.Mi se termină pasta, încep să scriu cu sânge,
Dar acum versul e de două ori mai dulce.
Tic-tac, tic-tac, timpul trece,
În cameră e tot mai rece.Urlu în linişte, să nu audă nimeni
Tot ce e bun acum fuge din mine.
Încep să o iau razna, oare cine?
Cine, cine, cine să mă salveze
Din acest lagăr al minții mele?
YOU ARE READING
Lumea de dincolo
PoetryUn volum cu poezii ce va fi actualizat periodic cu noi publicații. Sper că, într-un final, acestă carte va avea și un format fizic.