Lumea de dincolo

Independent

Viața e un vis din care o să mă trezesc atunci când o să mor,
Dar până atunci îmi văd viitorul alb-negru și trecutul color
Că-mi joc propriul film al vieții, destinul regizor, eu actor
Și vreau premii ca Frank Sinatra, gen cel mai bun din decor.
Am văzut ca lumea-i murdară, și nu, n-o albești cu clor.
Am doar șaptișpe, și-am trăit abia un sfert din viață,
Dar crede-mă, nu vreau să fiu ca ei în fiecare dimineață.
Vreau să pictez versurile cu multă răbdare ca Dali
Din tabloul meu de artă trebuie să-mi scot banii
Pentru visurile mele fac orice, trec prin chin ca jidanii
Că-n jocul ăsta n-ai voie să plângi la mami
Și crede-ma pe cuvânt că știu despre ce vorbesc
Pentru că încă de mic am fost crescut modest
Cu asta mă mândresc și cu o bunică pe care o iubesc.
Părinților, ce să le zic? Sincer... chiar le mulțumesc
Mi-au arătat cum nu trebuie să fiu când o să cresc.

Am gânduri prinse în lagărul minții, teroare, mai ceva ca la Auschwitz,
Nici n-ai fi zis, gând pe gând, vis cu vis, mă-ndrept spre paradis.
Fac ce simt, ce vreau, ce pot, ce nu-ți trece prin cap și cred în mine
Vorbesc cu mulți, dar nu las pe nimeni să mă cunoască prea bine.
Încep de jos, iau scara, urc pe ea, țip „NU SUNT UN NIMENI!"
Știu, mi s-a mai zis de-atâtea ori, poate s-o facă aproape oricine
Dar câti din acei „aproape oricine" o vor putea face ca mine?
Că toți facem parte din „turmă", dar eu măcar încerc să fiu oaia neagră,
Din păcate societatea e căzută la pâmânt datorită sistemului pleavă
Dar încerc să mă lupt cu el să îl ajut să nu moară
Încerc să schimb mentalități cu scrisul, dacă nu, otravă...