Gânduri.

5

    La ce e bun să fii bun?

 Sincer, nu prea știu cum să răspund la întrebarea asta. Toți am fost buni la un moment dat, și luați de proști. Poate unii am rămas așa, poate unii s-au schimbat în urma acestei experiențe, cert e că tuturor ni se întâmplă. Totuși, uneori parcă te saturi să fii așa, te saturi de tot ce-ai îndurat, te saturi de fiecare clipă în care ai tăcut și ai înghițit. Dar, tu trebuie să fii bun pentru tine și pentru caracterul tău, nu pentru alții.

 Știi ce nu-mi plac mie? Persoanele care se victimizează. Niciodată nu le-am putut suporta și niciodată nu le voi suporta. Dar știi de la ce vine această victimizare? De la faptul că ai tăcut prea mult și n-ai reproșat nimic și atunci când se umple paharul și izbucnești, tot tu ești nebunul.

 Vorba aia, vezi paiul din ochii altora dar nu vezi bârna din ochii tăi. "Victimele" astea mereu vor uita ce ai făcut bun pentru ele, dar dacă le greșești o dată, fii liniștit că-și vor aminti toată viața. Ah, de câte ori și cu câte persoane nu mi s-a întâmplat asta.. Am început să cred că poate toată lumea e așa.

 De ce te abții? De ce te abții să reproșezi, să spui ce nu-ți convine, să spui că ți-au greșit? Poate pentru că un mic inconvenient nu definește o relație întreagă, poate pentru că ți-e teamă să nu ajungă ei "victima" din nou. 

 Sunt sătulă să mă las zdrobită și călcată de faptele și cuvintele altora, ca tot ei să-mi reproșeze că eu am greșit, că nu mă comport cum trebuie, că nu sunt ceea ce pretind a fi. Dar pot face ceva? Ar fii așa ușor dacă aș putea doar să-mi dau "shut down" la sentimente, nu?E frustrant, e atât de frustrant încât am plâns de câteva ori. Mereu m-au durut certurile cu o persoană dragă, atât de tare încât poate eu am ajuns să-mi cer scuze deși nu era vina mea. Atât de mult țin la persoanele de lângă mine.

 Nu am fost niciodată genul de persoană care să se supere și să țină ură pe termen lung. Am iertat ușor, și am primit înapoi și mai ușor. Nu cred că pot să fiu altfel, oricum.. și nici pe alții nu pot să-i schimb.

 Nu pot să fac altceva decât să încerc să nu mai pun tot la suflet, să fiu mai atentă și precaută. Totuși, consider că fiecare avem o "parte rea" și defectele noastre, trebuie să accept oamenii așa cum sunt ei chiar dacă mă mai las călcată în picioare de cuvinte răutăcioase și fapte ce denotă nepăsare. Pare o nebunie, dar știu că nu sunt singura care face asta. Nici eu, nici nimeni nu e un om perfect.