Nu tu "Te iubesc", nu tu "Pa", nu tu "Ma voi intoarce curand"....NIMIC.
Christian intrase in camera..Fara sa ma gandesc l-am prins pe dupa gat si am inceput sa plang! Nu imi venea sa cred ca il tineam in brate! Era atat de slab, atat de fraged incat mi se parea ca se rupe in imbratisarea mea...Dar, vroiam sa ma descarc, vroiam sa simt ca cineva ca el imi va raspunde imbratisarii si "imi va spune" ca totul este in regula, sunt aici cu tine, nimeni nu te poate rani cat eu sunt aici...Dar eu nu aud...Firar. nu aud nimic, nu aud N-I-M-I-C....NIMIC!
Christian imi dadu drumul si imi lua fata in mainile sale...Imi sterse lacrimile...Acea atingere..credeam ca o sa adorm in acele maini reci si catifelate...Da, catifelate...Exact ca ale lui..m-a vizitat si a plecat..Insa nu asta vroiam? Nu vroiam doar sa il vad si sa stiu ca este bine? Dar, acum vreau sa fie aici..In timp ce un alt barbat ma mangaie si ma priveste cum lacrimile imi inunda obrajii, el este acolo afara..Dumnezeu stie ce face...Ce ironie a vietii..sa astepti un barbat, in timp ce altul te mangaie. Sunt cumva intr-un vis? Pentru ca as vrea sa ma trezesc si sa nu simt ce simt acum..Imi este frica sa simt asta pentru Christian..De ce? Pentru ca era medicul meu? Pentru ca era cu 5 ani mai mare decat mine? Pentru ca simt lipsa unui baiat? Pentru ca ceva nu e in regula?
Stateam si il priveam cum doarme...Era atat de inocent, atat de frumos...Da ..Era printul mult uitat..Era printul copilariei mele, care trebuia sa vina pe un cal alb si sa ma sarute pe frunte..Era printul pe care nu l-am avut niciodata! Era prima mea iubire din copilarie..Era acea lumina care mi se arata prin vise dar care nu o puteam clarifica niciodata..Acum o am in fata mea! Acea lumina era el, era Christian. Vroiam sa stiu mereu daca printul meu este adevarat, vroiam sa stiu daca ma va iubi, vroiam sa stiu...DACA EXISTA!
S-a ridicat in capul oaselor..M-a vazut cum il priveam..Nu imi puteam lua ochii de pe el..Stiam ca si el ma privea, cu o intensitate mult mai mare..dar ce puteam face? Eu imi asteptam iubitul, nu printul..Acum nu mai am 5 ani, nu mai traiesc in lumea iluziilor, nu mai sunt fata fantezista care credea ca odata vor cadea bani din cer, care credea ca pasarile pot vorbi. Acum am 18 ani..Traiesc cosmarul vietii mele, cosmarul greselii mele...Traiesc alimentandu-ma din nou cu fantezie? Si daca este asa, de ce nu imi revin amintirile despre frumosul meu print? De ce Christian nu poate fi printul meu? De ce nu are un cal alb? Vrea? Sau nu?
Incet se apropie de mine si buzele lui le intalnira pe ale mele...Amandoi am inceput sa plangem..Luna ne suradea cu lumina sa si ne privea insistent...I-am cautat mana si dupa ce am gasit-o i-am prins-o puternic.... Senzatia aceasta de basm..Asteptam ca ceva sa se intample...Asteptam ca acel balaur sa vina si sa ma ia de langa printul meu...Asteptam acel ceva..Va veni? Ma va lua?
