Capitolul 3: A plecat..

29 4 1
                                    

        Ma simt ca intr-un film! Secundele se transforma in minute, minutele in ore, orele in zile, iar zilele in saptamani....Ma gandeam..Mai sunt sanse de al vedea? M-a uitat? Eram singura? 

        Intrebari idioate...Bine macar ca doar eu le aud..Si el de ce ma rog e asa de bun cu mine? L-a pus mama sa fie asa? Sa ma faca sa il uit pe cel care il iubesc si il astept cu atata ardoare? Oh Christian, de ce trebuie sa arati atat de bine? De ce trebuie sa fii mai mare decat mine?

         Stateam in gradina..Prima mea zi afara, dupa aproximativ o luna de calvar inre 4 pereti!  

          Gradina spitalului era superba..Era ingrijita foarte frumos, acele flori parfumate imi aminteau de prima mea intalnire cu Adam..Eram pe un camp..incercam sa scap de parinti, eram foarte suparata pe i si vroiam sa imi eman supararile intr-un loc frumos! Reusisem ca in loc sa fiu mai fericita, sa dau peste un betiv. Era dragut..parea cu 1 an mai mare decat mine..Statea pe o banca.O banca? Dar eram intr-un mijloc de camp..Cum ar putea fi o banca aici? Eh, nu mai conteaza... trebuie doar sa il evit si sa merg mai departe cu supararile mele! Insa nu..cum m-a vazut a inceput sa vina dupa mine..initial nu vroiam sa il bag in seama sau sa ma uit spre el, insa eram atat de nervoasa incat credeam ca pot dobora pana si un betiv.. M-am oprit si i-am spus :" D-I-S-P-A-R-I! Acum..pana nu te lovesc si ar trebui sa iti fie frica pentru ca am centura neagra.." . Cred ca nu l-a surprins cu nimic ce i-am spus si s-a apropiat mai tare de mine..Normal ca in adincul meu imi era frica..insa mi-am adunat forta si i-am tras un pumn in barbie..aratandu-i cine e sefa..Cum? Nu l-a durut? Nici nu s-a clintit? Asta e ceva supranatural..Cred ca betivul asta e un urs! Acum e timpul sa o iau la fuga si sa strig cat ma tine gura! Asta nu s-a intamplat, pentru ca se apropiase de mine si imi astupa buzele cu ale sale..Ce ... nu pot gasi un cuvant pentru asta..Era bine? Imi placea? El era betiv sau pervers? Sa vedem cat de bine rezista la ....Ce? Stie la ce ma gandesc? Hmm...e ciudat..Dar imi place, si dupa cum este imbracat pare un baiat de bani gata..Ok, sa acordam sanse! 

             Cam asta a fost prima mea "intalnire"...Dar acele buze..Inca ma cutremur si mi se furnica pielea cand mi le amintesc..Nu era o placere de moment..Era..Era..Era ca si cum ceva din adancurile mele vroia ca el sa fie aici..Ok, am inteles ca nu il pot auzi, insa un simplu "Te Iubesc" i l-asi putea descifra de pe buze!  

                           ...............Ora 12 a.m....................

                Nu pot dormi..De fapt, nu am putut dormi de ceva zile..Christian imi "spusese" ca nu ar trebui sa mai fiu atat de ganditoare, si ar trebui sa incerc sa adorm. Nu pot, chiar nu pot! Am nevoie de un semn de la Adam..Un semn! 

                   Clant...... 

             Perfect, cred ca am tipat spunand ca vreau un semn, iar acum asistentele incep sa tabarasca in camera mea. Nici nu vreau sa ma uit spre usa..Vreau doar sa privesc luna si sa astept ca cineva sa ma verifice..Dar, nu se intampa nimic? Usa s-a deschis singura? Bine..acum sunt curioasa, pe locuri - fiti gata - uita-te!  

                   Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa..........

             Nu, nu, nu...Acea silueta, acei ochi ce straluceau mereu in lumina lunii! A venit! S-a intors la mine! Ne uitam unul la altul, si fara sa imi dau seama s-a apropiat de mine si m-a luat de mana..Ma uitam in ochii lui..Ma inrosisem, exact ca la primul nostru sarut! Mi-am apropiat fruntea de a lui si l-am sarutat..Acum, buzele lui nu mai erau infocate, ci reci..era ca si cum atingeai cuburi de gheata..Fara sa imi dau seama, lacrimile imi inundara fata, insa el avu grija sa mi le aline cu delicatete...Mainile sale catifelate imi atingeau obrajii..Era precum un vis..Era o poveste de basm..Nu vroiam sa se termine niciodata! Se uita la mine cu niste ochi tristi..Am luat repede carnetelul pentru a scrie, insa el imi dadu drmul mainii, ma saruta pentru ultima data si pleca..A PLECAT! 

Ma auzi!?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum