Nu stiam cat voi mai rezista in acest calvar!Timpul trecea precum iarna...incet,dureros si cu urme..
Camera era alba...peretii parca se invarteau cu mine cand o usa se auzi...Nu am putut auzi ce spune...ce coincidenta nu??.....dar am putut vedea pe buzele ei cum striga...pulsatia devenea tot mai accentuata si isi flutura mainile,in semn ca vrea sa cheme pe cineva..s-ar putea sa fi chemat un doctor,sau poate familia mea...Nu stiu,mintea mea inca nu era limpede dupa ce am descoperit ca ma aflam intr-un loc ingrozitor...lumea SURDA.
Un om inalt si cu un chip ca de inger,cu ochii albastrii oceanici si cu un par brunet,imbracat intr-un halat alb,veni spre mine...Am intors capul in semn de refuz,deoarece stiam ce vroia sa imi faca..sa ma examineze.Nu am vrut sa ma uit nici macar o secunda spre el dupa ce a intrat in salonul meu.Fara sa imi dau seama lacrimi curageau pe fata mea si in acel moment el imi prinse mainile in palme si ma facu sa ma uit fix in ochii lui.Era atat de frumos..era un om cu chip de inger,insa ochii lui ascundeau un adevarat mister.Stiam sa citesc ochii unei persoane;mama ma duse de foarte mica la astefel de cursuri pentru ca eram atat de naiva incat puteam sa las si paltonul primei persoane careia mi se face mila..
Ma gandeam cat de extenuant ar fi pentru cineva precum el sa aibe grija de o persoana ca si mine..pentru o clipa am uitat de tot de Adam...ca si cum nici nu exista printre amintirile mele...ca si cum nici nu l-am intalnit!Gandul ca ar vrea sa ma vada si sa il vad cum ii este mila de mine ma facuse sa imi pierd rabdarea,iar atunci am vrut sa scot un tipat..Am facut-o dar nu stiu daca eu chiar am tipat sau daca doar am mimat!
Uitasem complet ceva...cineva avea capul meu in mainile lui..El,acel cineva caruia nici nu ii stiu numele,acel cineva caruia ii permiteam sa ma atinga.In tot acest timp nimeni inafara de Adam sau familia nu ma mai atinsese..de parca le-ar fi fost frica cum ca as fi o vrajitoare si daca ma ating se vor impietri.Mainile lui erau atat de albe si catifelate,iar obrajii mei erau atat de fierbinti,insa nu din cauza ca m-am rusinat ci pentru ca eram nervoasa..asta era un semn al nervozitatii mele;ma infurii si ma fac rosie ca racul la fata..
Observand ca eram mai linistita imi dadu drumul obrajilor si ma lua de mana..stia foarte bine ce aveam si acum sunt sigura ca am tipat!Se uita la mine si zambi..in mana iipusese o hartie..eram foarte nedumerita ,insa cu un semn al capului imi arata spre hartie..Cred ca vroia sa o deschid!
"Buna Mira!Eu sunt Dr.Bright,insa imi poti spune Christian..De acum inainte voi fi medicul tau personal..Sper sa ne intelegem foarte bine,pentru ca stiu ca vezi in ochii mei mult mister si vreau sa imi spui chiar tu cu gura ta la ce te gandesti.Va trebui sa muncim mult..Gandeste-te ca asta nu e o vacanta ci o pregatire pentru examen!"
Era sa mor de rusine,insa cum de stia abilitatea mea de a citi in ochi?Asta nu ma macina pentru ca nu ma intereseaza..stiu foarte bine sansele de am recupera auzul si acela era de 0%.
I-am returnat foaia si apoi mi-am intors capul in semn ca nu vreau sa mai discut despre asta..A plecat,dar vedeam dezamagirea de pe chipul lui.Si ce tot ma gandesc la ochii lui?Dar singura intrebare care ma macina era:De ce Adam nu era aici cu mine?
