Imposibil

Capitolul 3

    Am ieșit din vila ce urma să o numesc casă  în următoarele șapte zile. Era o provocare să locuiesc într-o asemenea casă și să împart camera cu un individ pe care îl detestam întru totul. Îl detestam pentru comportamentul pe care îl expunea în preajma mea, pentru simplu fapt că era un om egoist și plin de el. Mi-am scos telefonul din geantă, urmând să le apelez pe Sharon și Tess. 

— Sharon, Tess, ce faceți? am țipat în telefon parcă entuziasmată.

— Sunt pe drum, vin spre tine, explică Tess.

—  Mă uitam pe facebook, completă Sharon.

—  Ăăăă... Nu! Tess, nu veni! Adică nu te duce! Nu sunt acasă.

— Dar unde ești? O! Nu-mi spune că ai ieșit în oraş fără noi! mă mustră Tess cu un ton autoritar.

— Sper că nu e așa! se revoltă roşcata.

— Fetelor, calmați-vă, nu sunt la mall si nici printr-un club exclusivist. Nu am ieșit niciunde fără voi. Haideți să ne întâlnim acum la Starbucks, cel de langă Old Bank District, OK? am încercat să liniștesc situația.

— Când vom ajunge, tu o să ne dai niște explicații, domnișoară, mă atenționă Sharon.

     Fetele astea îmi dădeau bătăi serioase de cap. Chiar aş fi apreciat mai mult dacă încercau să mă asculte în loc să mă tulbure cu întrebări inutile. Erau aşa imposibile... Și le iubeam atât de mult! Nu puteam să stau nici măcar o zi suparată pe ele. Ultima oară când ne certasem, ne-am blocat unele pe altele peste tot, pe rețele de socializare, număr blocat, poze şterse, iar după nici o oră, pozele au fost repostate, ne deblocaserăm de peste tot si ne dăduserăm mesaje în același timp. Mesaje de împăcare. Încă mă gândeam și îmi imaginam cum aveau să reacționeze când aveau să afle că urma să împart camera cu un bărbat relativ faimos.

    Mergeam cu pași apăsați și repezi spre Starbucks care se afla chiar vizavi de Old Bank District, vechea și bine-construita clădire de economie. La nici 500 de metrii de Starbucks observ o mică încăpere numită "magazin" unde se vindeau produse de la Sephora la preț redus. Privind mai atent, mi-a sărit în ochi un produs care era expus la geam. Părea să fie  un parfum. Un parfum cu poza lui Justin pe el. Gura mea formează un "o" de uimire, apoi instinctiv chicotesc pe sub mustăți.

— Serios, băiatul ăsta are până și propriul parfum! am chicotit involuntar.

    Ajunsă la destinație, mi-am verificat ceasul de la mâna stângă, intenționând să aflu ora. Nici bine nu mi-am ridicat privirea de la mână căci le zărisem pe fete îndreptându-se spre masa la care mă aflam. Încercând să ridic puțin nota, am falsat un zâmbet apoi am ieşit în calea fetelor să le întâmpin.

— Hei Lara, ce bine arăți! spuse Sharon, îmbrătişându-mă.

— Glumești? Nu mi-am făcut părul de azi dimineață!

— Hei, m-a întâmpinat Tess cu o voce care nu exprima prea multă afecțiune.

    Fiecare dintre noi s-a aşezat pe câte un scaun.

— Trebuie să ne... - Tess a fost întreruptă de telefonul meu care suna neîncetat.

    Am scos telefonul din geantă, fără să am nici cea mai mică idee cine ar fi putut să fie. Priveam ecranul telefonului cu o uşoară mina de confuzie, deoarece numărul ce tocmai mă apela nu îmi era deloc familiar. Nu știam motivul dar mă simțeam agitată, motiv pentru care am scapat telefonul pe asfalt, exact ca o incompetentă. Din fericire încă suna, ceea ce însemna că nu s-a spart și nu a produs pagube materiale. Le-am aruncat un zâmbet călduros fetelor, fără să ştiu nici măcar eu ce tocmai se întâmplase. M-am aplecat pe vine și mi-am recuperat telefonul de pe asfalt, totodată, răspunzând afurisitului de apel.